IERNÁTEC s. n. v. iernatic1.

IERNÁTIC1 s. n. 1. Ședere, adăpostire (și hrănire) în timpul iernii; iernat. Ostașii leși și svezi... veniseră la iernatic în Moldavia. NEGRUZZI, S. I 179. ♦ Adăpost de iarnă pentru turmele de oi. 2. Hrană, nutreț pentru iarnă. Oamenii erau bucuroși în sat, că mai cruță iernaticul vitelor. SADOVEANU, P. S. 93. 3. Loc de adăpost pentru nave în timpul iernii. Șlepurile goale se retrag în locuri de iernatic, ferite de scurgerea sloilor. BART, E. 329. ♦ Chiria unei nave pe timpul iernii, cînd nu poate naviga. – Variantă: iernátec (SEVASTOS, N. 341) s. n.

iernatec a. de iarnă: frig iernatec, corb iernatec AL. ║ n. adăpostire în timpul iernii, în special petrecerea iernii cu vitele pe o moșie oarecare.

ĭernátic (est) și -ec (vest), -ă adj. De ĭarnă: vînt ĭernatic. S. n., pl. e. Adăpost de ĭarnă (p. vite, p. corăbiĭ).