IEPURÁȘ, iepurași, s. m. Diminutiv al lui iepure; puiul iepurelui. – Iepure + suf. -aș.

IEPURÁȘ, iepurași, s. m. Diminutiv al lui iepure; puiul iepurelui. – Iepure + suf. -aș.

IEPURÁȘ, iepurași, s. m. Diminutiv al lui iepure; puiul iepurelui; șoldan. Iepurașul împietri de groază: chiar de lîngă el se întinse pe pămînt o arătare cu două coarne grozave. GÎRLEANU, L. 19. Iepurașu-n trei picioare Saltă, fuge ușurel. ALECSANDRI, O. 223. Iepurașu-i bun de zeamă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 367.

iepuráș s. m., pl. iepuráși

iepuráș s. m. (sil. ie-), pl. iepuráși

iepurași m. pl. mușchii spinării la porc etc.

ĭepuráș m. Ĭepure mic.

iepuraș, iepurași s. m. (dim., deț.) informator.