*ideĭe f., pl. ideĭ (lat. idea, d. vgr. idéa; it. idéa. P. formă, cp. cu epopeĭe). Noțiune, imaginea pe care spiritu șĭ-o face de ceva: ideĭa frumosuluĭ, a bineluĭ. Cugetare, concepțiune: fie-care om are ideile luĭ. Amintire, noțiune vagă: ignoranțiĭ n’aŭ ideĭe de multe. Schița uneĭ opere: iacătă o ideĭe de planu meŭ. În filosofia platonică, tip etern de ceĭa ce există. Pl. Viziunĭ, himere: a te nutri cu ideĭ. Ideĭe fixă, gînd de care nu poțĭ scăpa, lucru la care te gîndeștĭ continuŭ. Fam. Cu o ideĭe (maĭ mare, maĭ mic), puțin (maĭ mare, maĭ mic).