IDEALITÁTE s. f. (Rar) Însușirea a ceea ce este ideal. [Pr.: -de-a-] – Din fr. idéalité.

IDEALITÁTE s. f. (Rar) Însușirea a ceea ce este ideal. [Pr.: -de-a-] – Din fr. idéalité.

idealitáte (rar) (-de-a-) s. f., g.-d. art. idealitắții

idealitáte s. f. (sil. -de-a-), g.-d. art. idealității

IDEALITÁTE s. (FILOZ.) imaterialitate, spiritualitate. (~ unui element.)

IDEALITÁTE s.f. Însușirea a tot ce este ideal (2). [Cf. fr. idéalité].

IDEALITÁTE s. f. caracter, stare a tot ce este ideal (I, 2). (< fr. idéalité)

idealitate f. calitate sau stare de ideal.

*idealitáte f. (d. ideal). Calitatea de a fi ideal.

IDEALITATE s. imaterialitate, spiritualitate. (~ unui element.)