ideal definitie

17 definiții pentru ideal

IDEÁL, -Ă, (1, 2) ideali, -e, adj., (3) idealuri, s. n. 1. Adj. Care atinge perfecțiunea; perfect, desăvârșit. 2. Adj. Care ține de domeniul ideilor, privitor la gândire; care există numai în mintea, în închipuirea omului; spiritual, imaterial. 3. S. n. Model, noimă, țel suprem care determină felul și caracterul comportamentului indivizilor sau al grupurilor sociale; reprezentare a acestui țel. [Pr.: -de-al] – Din fr. idéal, lat. idealis.
IDEÁL, -Ă, ideali, -e, adj., IDEÁL, idealuri, s. n. 1. Adj. Care atinge perfecțiunea; perfect, desăvârșit. 2. Adj. Care ține de domeniul ideilor, privitor la gândire; care există numai în mintea, în închipuirea omului; spiritual, imaterial. 3. S. n. Scopul suprem spre care se îndreaptă în mod conștient și metodic năzuințele și activitatea creatoare umană în toate domeniile ei, gradul cel mai înalt și mai greu de ajuns al perfecțiunii într-o direcție. [Pr.: -de-al] – Din fr. idéal, lat. idealis.
IDEÁL2, -Ă, ideali, -e, adj. 1. Perfect, desăvîrșit, putînd servi ca model; foarte bun, excelent, foarte frumos. O zi întreagă femeile clătesc pînza în apele Oltului... înverșunîndu-se să aducă în urzeala ei albul ideal al cămășilor viitoare. BOGZA, C. O. 145. Ia-ți fardurile, că nu fac parale! Ia-ți și esențele tulburătoare; Căci tinerețea mea nemuritoare E lacomă de lumi mai ideale! ANGHEL-IOSIF, C. M. II 96. Frumoasă, albă, jună... Ea pare zea Venus cînd a ieșit din unde Ca să arate lumii frumosul ideal. ALECSANDRI, P. A. 109. 2. De idei, care se referă la idei, care ține de activitatea de gîndire, de domeniul ideilor; (în opoziție cu real) care există numai în mintea, în închipuirea omului. Unei asemenea cărți...i-aș da, în fiecare din părțile sale, cîte un titlu luat din regiunile ideale ale vînătoriei. ODOBESCU, S. III 52. – Pronunțat: -de-al.
IDEÁL1, idealuri, s. n. Scopul suprem, țelul final al activității și al năzuințelor, gradul cel mai înalt și mai greu de ajuns al perfecțiunii într-o direcție, într-un domeniu oarecare. Toate idealurile care nu țin seama de condițiile economice și care nu se bizuie pe dezvoltarea acestora nu sînt nici bune, nici acceptabile. STALIN, O. I 331. Înaltele idealuri ale comunarzilor din Paris ș-au găsit triumful în victoria Marii Revoluții Socialiste din Octombrie. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 380, 2/5. – Pronunțat: -de-al.
ideál1 (-de-al) adj. m., pl. ideáli; f. ideálă, pl. ideále
ideál2 (-de-a-) s. n., pl. ideáluri
ideál adj. m. (sil. -de-al), pl. ideáli; f. sg. ideálă, pl. ideále
ideál s. n. (sil. -de-al), pl. ideáluri
IDEÁL adj. 1. v. perfect. 2. v. pur. 3. (FILOZ.) imaterial, spiritual. (Elemente materiale și ~.) 4. (FILOZ.) mintal, subiectiv.
Ideal ≠ imperfect, material, real
IDEÁL, -Ă adj. 1. Referitor la o idee sau la ideație; de idei; care nu există sau nu poate exista decât în gândire; creat de gândire. 2. Perfect, desăvârșit; model. // s.n. 1. Model considerat perfect; perfecțiune pe care încearcă s-o imite un artist, un poet etc. 2. Scop suprem al existenței, al activității cuiva sau a ceva. 3. (Mat.) Mulțime de elemente ale unui inel pentru care atât diferența dintre două elemente, cât și produsul dintre un element al inelului și un element al ei sunt tot elemente ale mulțimii. [Pron. -de-al, pl.s. -luri, -le. / cf. lat. idealis, fr. idéal, it. ideale].
IDEÁL, -Ă I. adj. 1. referitor la o idee sau la ideație; care nu există sau nu poate exista decât în gândire. 2. perfect, desăvârșit; model. II. s. n. 1. model considerat perfect; perfecțiune pe care încearcă s-o imite un artist, un poet etc. 2. scop suprem al existenței, al activității cuiva sau a ceva. 3. (mat.) mulțime de elemente ale unui inel pentru care atât diferența dintre două elemente, cât și produsul dintre un element al inelului și un element al ei sunt tot elemente ale mulțimii. (< fr. idéal, lat. idealis)
IDEÁL1 ~ă (~i, ~e) 1) Care atinge culmea perfecțiunii; desăvârșit sub toate aspectele. 2) Care ține de domeniul ideilor; existent numai în închipuirea omului, în imaginație; imaginar; ireal; fantastic; fictiv. [Sil. -de-al] /<lat. idealis, fr. idéal
IDEÁL2 ~uri n. 1) Reprezentare sau întruchipare a unui tip perfect. 2) Scop suprem (și greu de atins) către care tinde cineva în viață sau într-un domeniu de activitate. [Sil. -de-al] /<lat. idealis, fr. idéal
ideal a. 1. care există numai în imaginațiune: zinele sunt ființe ideale; 2. care întrunește toate perfecțiunile: frumusețe ideală. ║ n. tipul perfecțiunii: ideal pierdut în noaptea unei lumi ce nu mai este EM.
*ideál, -ă adj. (lat. idealis). Care nu există de cît în ideĭe, în imaginațiune: zînele-s ființe ideale. Fig. Perfect, sublim: frumuseță ideală. S. n., pl. e și urĭ. Tipu perfecțiuniĭ, culmea perfecțiuniĭ: tot omu are un ideal pe care-l urmărește. Adv. În mod ideal.
IDEAL adj. 1. desăvîrșit, excepțional, extraordinar, formidabil, magistral, minunat, perfect, splendid, sublim, superb, (înv.) săvîrșit. (O interpretare ~.) 2. platonic, pur. (Dragoste ~.) 3. imaterial, spiritual. (Elemente materiale și ~.) 4. (FILOZ.) mintal, subiectiv.

ideal dex

Intrare: ideal (scop; -uri)
ideal scop; -uri substantiv neutru
  • silabisire: -de-al
Intrare: ideal (adj.)
ideal adj. adjectiv
  • silabisire: -de-al