ÍCTER, ictere, s. n. Boală a ficatului și a veziculei biliare, care se caracterizează prin colorația galbenă a pielii și a mucoaselor bolnavului, provocată de impregnarea acestora cu pigmenți biliari; gălbinare. – Din ngr. íkteros. Cf. lat. icterus, fr. ictère.

ÍCTER, ictere, s. n. Boală a ficatului și a veziculei biliare, care se caracterizează prin colorația galbenă a pielii și a mucoaselor bolnavului, provocată de impregnarea acestora cu pigmenți biliari; gălbinare. – Din ngr. íkteros. Cf. lat. icterus, fr. ictère.

ÍCTER, ictere, s. n. Boală a ficatului și a vezicii biliare, care face ca fierea să treacă în sînge și să coloreze în galben pielea bolnavului, albul ochilor etc.; gălbenare.

ícter s. n., pl. íctere

ícter s. n., pl. íctere

ÍCTER s. (MED.) gălbinare, hepatită, (pop.) gălbeneală.

ÍCTER s.n. Boală a ficatului constând în trecerea fierii în sânge și în îngălbenirea pielii și a albului ochilor bolnavului etc.; (pop.) gălbinare. [< fr. ictère, cf. gr. ikteros].

ÍCTER s. n. simptom constând în colorația în galben a pielii și a mucoaselor, datorită impregnării țesuturilor cu pigmenți biliari. (< fr. ictère, lat. icterus, gr. ikteros)

ÍCTER ~e n. Stare patologică constând în acumularea excesivă a fierii în sânge și a depunerii ei în țesuturi, manifestată, mai ales, prin colorația galbenă a pielii. /<fr. ictere, lat. icterus

*ícter n., pl. e (vgr. ikteros). Med. Gălbenare, o boală care face ca fĭerea să se răspîndească în sînge și pelea să se îngălbenească.

ICTER s. (MED.) gălbinare, hepatită, (pop.) gălbeneală.