IBÉRIC, -Ă, iberici, -ce, s. m. și f., adj. 1. Persoană originară sau locuitor din Iberia. 2. Adj. Care aparține Iberiei ori ibericilor (1), privitor la Iberia ori la iberici. – Din fr. ibérique, it. iberico.

IBÉRO-AMERICÁN, -Ă, ibero-americani, -e, adj. Latinoamerican. – Din fr. ibéro-américain.

IBÉRIC, -Ă, iberici, -ce, adj. Care aparține Iberiei, privitor la Iberia, provenit din Iberia. – Din fr. ibérique, it. iberico.

IBÉRIC, -Ă, iberici, -e, adj. Din Iberia, propriu Iberiei, care este caracteristic pentru Iberia. Peninsula Iberică.

ibéric adj. m., s. m., pl. ibérici; adj. f., s. f. ibérică, pl. ibérice

ibéro-americán adj. m., pl. ibéro-americáni; f. ibéro-americánă, pl. ibéro-americáne

ibéric adj. m., pl. ibérici; f. sg. ibérică, pl. ibérice

IBÉRIC1 ~că (~ci, ~ce) Care aparține Peninsulei Iberia; din Peninsula Iberia. /<fr. ibérique, it. iberico

IBÉRIC2 ~că (~ci, ~ce) m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Peninsulei Iberia sau este originară din Peninsula Iberia /<fr. ibérique, it. iberico

Iberi m. pl. locuitorii primitivi ai Iberiei și ai căror descendenți par a fi Bascii.

*ibéric, -ă adj. Din Iberia (Spania).

IBERICĂ sau PIRINEICĂ, Peninsula ~, peninsulă în extremitatea de SV a Europei, între Oc. Atlantic, G. Biscaya și M. Mediterană; 594,6 mii km2. Importante zăcăminte de cărbune, min. de fier, wolfram, pirite, cinabru. În centru se află un podiș înalt (înconjurat la N, NE și S de lanțuri muntoase), în SV se extinde C. Andaluziei, iar în V, C. Portugaliei. Alt. max.: 3478 m (Vf. Mulhacén, din Masivul Sierra Nevada). În N și NV climă temperat-oceanică, în S și E mediteraneană, iar în pod. central, continental-umedă. Pr. râuri care o străbat sunt Duero, Tajo, Guandina, Guadalquivir și Ebru. În arealul său se află Spania, Portugalia, Andorra și Gibraltar.

IBERICI, Munții ~ (CORDILLERA [cordiλéra] IBÉRICA), lanț muntos în NE Spaniei, cu orientare NV-SE, alcătuit din culmi cu conglomerate, care separă C. Castiliei de bazinul fl. Ebru. Lungimea max.: 440 km. Alt. max.: 2.313 m (vf. Sierra del Moncayo). Zăcăminte de min. de fier. Vegetație de foioase și tufișuri mediteraneene.