IASÁC s. v. interdicție, interzicere, prohibire, prohibiție.

IASÂC s. v. rișcă.

iasác s. n. – Interdicție. Tc. yasak (Șeineanu, III, 67). Sec. XVIII, înv. – Der. iasacciu, s. m. (gardian, polițist, care îi însoțea în Turcia pe călătorii străini), din tc. yasakçi.

iasâc n. un fel de joc cu gologani (după cum cădea dos ori față, adică cu efigia sau turaua): unii jucau nuci, alții iasâc și tura FIL. [Turc, YAZY, efigia monedei].

ĭasác n., pl. urĭ (turc. ĭasak. V. ĭasacciŭ). Vechĭ. Oprire, interzicere.

ĭasî́c (sud) și izíc (est) n., pl. e (turc. ĭazy, scris, scriitură). Vechĭ. Dosu uneĭ monete (azĭ areșca și scrisa), opus luĭ tura. A juca la ĭasîc și tura, a juca la noroc după cum cade gologanu.

iasac s. v. INTERDICȚIE. INTERZICERE. PROHIBIRE. PROHIBIȚIE.

iasîc s. v. RIȘCĂ.