9 definiții pentru hărțuială
HĂRȚUIÁLĂ, hărțuieli, s. f. Faptul de
a (se) hărțui. [
Pr.:
-țu-ia-] –
Hărțui +
suf. -eală. HĂRȚUIÁLĂ, hărțuieli, s. f. Faptul de
a (se) hărțui. [
Pr.:
-țu-ia-] –
Hărțui +
suf. -eală. HĂRȚUIÁLĂ, hărțuieli, s. f. Harță, încăierare.
De îndată ce s-au întîlnit cele două cete de nuntași, se începe între ei hărțuiala. SEVASTOS, N. 91.
hărțuiálă s. f.,
g.-d. art. hărțuiélii; pl. hărțuiéli hărțuiálă s. f., g.-d. art. hărțuiélii; pl. hărțuiéli HĂRȚUIÁLĂ s. v. încăierare. HĂRȚUIÁLĂ ~iéli f. 1) v. A HĂRȚUI și A SE HĂRȚUI. 2) Schimb de cuvinte aspre între două sau mai multe persoane. [Sil. -țu-ia-] /a hărțui + suf. ~eală hărțuĭálă f., pl.
ĭelĭ. Acțiunea de a hărțui, harță.
HĂRȚUIALĂ s. harță, hărțuire, încăierare. Hărțuială dex online | sinonim
Hărțuială definitie
Intrare: hărțuială
hărțuială substantiv feminin