Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
Definiția cu ID-ul 950725:
hăbăúc, -ă, hăbăuci, -e, adj. – 1. Zăpăcit, buimac, năuc. 2. (prin exten.) Prost, tont. – Contaminare între magh. dial. habóka și năuc (Șăineanu, Scriban, DER, DEX); din magh. haboka (MDA).
- sursa: DRAM 2015 2015
- permalink
Hăbăuc dex online | sinonim
Hăbăuc definitie
