Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 337144:

HĂBĂÚC ~că (~ci, ~ce) și substantival pop. 1) Care nu poate judeca limpede fiind într-o stare de tulburare temporară; buimac; năuc; zăpăcit. 2) (despre persoane și despre manifestările lor) Care vădește lipsa de inteligență; prost; neghiob; tont; nătărău; nătâng; netot. /<ung. habóka

Hăbăuc dex online | sinonim

Hăbăuc definitie

Creare CV Creare CV