vârtop n. 1. văgăună de munte: umpleau crângurile și toate vârtoapele POP.; 2. loc înfundat cu gropi cari împiedică scurgerea apelor. [Mold. hârtoapă, vechiu-rom. vârtop, peșteră («vârtop de tâlhari», Coresi) = slav. VRŬTŬPŬ, cavernă].