HUZMETÁR, huzmetari, s. m. (Înv.) Persoană care lua în arendă un huzmet (3). – Huzmet + suf. -ar.

HUZMETÁR, huzmetari, s. m. Persoană care lua în arendă un huzmet (3). – Huzmet + suf. -ar.

HUZMETÁR, huzmetari, s. m. (Învechit) Cel care a luat în arendă un huzmet (2). Se săturau cu bucuria d-a se mișca încotro i-ar duce picioarele și cu goana ce dădeau huzmetarilor vitregi. DELAVRANCEA, S. 165.

huzmetár (înv.) s. m., pl. huzmetári

huzmetár s. m., pl. huzmetári

huzmetár m. (d. huzmet). Vechĭ. Încasator de huzmet.