Dicționare ale limbii române

9 definiții pentru hunter

HUNTER, hunteri, s. m. Cal de vânătoare, bun săritor la obstacole. [Pr.: hánter] – Din engl., fr. hunter.
HUNTER, hunteri, s. m. Cal de vânătoare, bun săritor la obstacole. [Pr.: hánter] – Din engl., fr. hunter.
hunter (angl.) [pron. hánter] s. n., pl. hunteri
húnter s. m., pl. húnteri
HÚNTER s.m. Cal de vânătoare, bun săritor de obstacole. [Pron. hán-ter. / < engl. hunter].
HUNTER [HÁN-TER] s. m. cal de vânătoare, bun săritor de obstacole. (< engl., fr. hunter)
hunters horn (cuv. engl.) v. corno da caccia.
HUNTER [hántər], Holly (n. 1958), Aparent fragilă, întruchipează eroine energice și voluntare („Ultimele știri”, „Poe contra Wade”, „Firma”, „Crimă la indigo”). Premiul Oscar: 1993 („Pianul”), 1997 („Mai bine nu se poate”).
HUNTER [hántər] 1. John H. (1728-1793), chirurg, anatomist și naturalist britanic. Fondatorul Muzeului de anatomie de la Londra și al școlii engleze de patologie experimentală. Lucrări privind însămânțarea artificială la om, morfologia și patologia dinților, transplantul testicular la animale. 2. William H. (1718-1783), chirurg, obstetrician și anatomist britanic. Frate cu H. (1). Lucrări privind anatomia și fiziologia uterului gravid, structura vaselor sangvine, morfologia comparată a oaselor.

Hunter dex online | sinonim

Hunter definitie

Intrare: hunter
hunter substantiv masculin