hunsfút, hunsfuți, (huntuț), s.m. – (reg.) Persoană șmecheră, încrezută (Grad, 2000; Hotea, 2006): „Plinu-i iadu de hunsfuți / Și raiu de oameni muți” (Lenghel, 1979: 166). – Din magh. huncfut (MDA); din germ. Hundsfuada < Hundsfott „rafinat, înșelător” (Țurcanu, 2005).

hunsfút, hunsfuți, (huntuț), s.m. – Persoană șmecheră, încrezută (Grad 2000; Hotea 2006): „Plinu-i iadu de hunsfuți / Și raiu de oameni muți” (Lenghel 1979: 166). – Din germ. Hundsfuada < Hundsfott „rafinat, înșelător” (Țurcanu 2005).