HÚMERUS s. n. Os lung, pereche, cuprins între umăr și cot, formând scheletul brațului. – Din fr. humérus, lat. humerus.

HÚMERUS s. n. Os lung, pereche, cuprins între umăr și cot, formând scheletul brațului. – Din fr. humérus, lat. humerus.

HÚMERUS s. n. Osul brațului de la umăr pînă la cot.

!húmerus s. n., art. húmerusul

húmerus s. n., pl. húmeruși[1]

HÚMERUS s.n. Osul brațului de la umăr până la cot. [< fr. humérus, cf. lat. humerus].

HÚMERUS s. n. 1. osul brațului de la umăr până la cot. 2. osul părții proximale a membrului toracic la animalele tetrapode. (< fr. humérus, lat. humerus)

HÚMERUS ~și n. Os al brațului cuprins între umăr și cot. /<fr. humérus, lat. humerus[1]

*húmerus n. (lat. húmerus, umăr1). Anat. Osu brațuluĭ de la umăr la cot.[1]