hultan definitie

15 definiții pentru hultan

HULTÁN s. m. v. vultan.
VULTÁN, vultani, s. m. (Pop.) Vultur (1). ♦ Fig. Om viteaz, voinic. [Var.: hultán s. m.] – Cf. vultur.
HULTÁN, hultani, s. m. V. vultan.
VULTÁN, vultani, s. m. Vultur (1). ♦ Fig. Om viteaz, voinic. [Var.: hultán s. m.] – Cf. vultur.
VULTÁN, vultani, s. m. Vultur. Avea un vrav de paseri dinainte și ospăta dintr-însele cu lăcomie, ca un vultan hămisit. CREANGĂ, P. 245. Vînătorul soarbe-n cale-i răcoreala dimineții, Admirînd... pîraie cristaline și vultani cu mîndre pene. ALECSANDRI, P. III 59. ♦ Fig. Viteaz, voinic. Vitejii mei oșteni, Voi, pardoși de la Lipneț, vultani din Războieni. alecsandri, P. III 217. – Variantă: hultăn (SADOVEANU, N. F. 168) s. m.
vultán (pop.) s. m., pl. vultáni
vultán s. m., pl. vultáni
VULTÁN s. v. acvilă, iepurar, pajură, vultur.
VULTÁN ~i m. 1) pop. Pasăre sedentară răpitoare, de talie mare, cu cioc lung și coroiat, cu gheare și aripi lungi, puternice, care se hrănește cu animale vii și cu stârvuri; vultur. 2) fig. Om curajos și mândru. /vult [ur] + suf. ~an
vultan m. 1. (poetic) vultur: vultani cu mândre pene AL.; 2. fig. erou: vultanii din Răsboieni AL. [Abstras din vultur].
hultán, V. vultan.
vultán și hultán m. (din vultur). Est. Vultur. Fig. Om rapace. – În Olt. vîltan.
vultan s. v. ACVILĂ. IEPURAR. PAJURĂ. VULTUR.
HULTÁN s. m. v. iepurar.
hultan, hultani s. m. hoț cu experiență.

hultan dex

Intrare: vultan
hultan substantiv masculin
vultan substantiv masculin