htonogén adj. m., pl. htonogéni; f. sg. htonogénă, pl. htonogéne

HTONOGÉN, -Ă adj. (despre agenți patogeni) care trăiește în sol, de unde atacă diferite plante. (< fr. chtonogène)

HTONO- (CTONO-) „sol, teren, pămînt”. ◊ gr. khton „pămînt” > fr. chtono-, it. ctono-, engl. chthono- > rom. htono- și ctono-. □ ~fite (ctonofite) (v. -fit), s. f. pl., grupă de plante care trăiesc pe sol sau subteran; sin. plante terestre; ~gen (v. -gen1), adj., (despre agenți patogeni) care își duce viața în sol, de unde atacă diferite plante.