Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru horticultur─â

HORTICULT├ÜR─é s. f. Ramur─â a agronomiei care cuprinde pomicultur─â, legumicultur─â, floricultur─â ╚Öi viticultur─â. ÔÇô Din fr. horticulture.
HORTICULT├ÜR─é s. f. ╚śtiin╚Ť─â agronomic─â care se ocup─â cu studiul cultiv─ârii pomilor, legumelor, florilor, precum ╚Öi cu aspectul estetic al arhitecturii parcurilor. ÔÇô Din fr. horticulture.
HORTICULT├ÜR─é s. f. ╚śtiin╚Ť─â care trateaz─â despre cultivarea gr─âdinilor; gr─âdin─ârit.
horticult├║r─â s. f., g.-d. art. horticult├║rii
horticult├║r─â s. f., g.-d. art. horticult├║rii
HORTICULTÚRĂ s. grădinărie, grădinărit. (Specialist în ~.)
HORTICULT├ÜR─é s.f. ╚śtiin╚Ť─â care trateaz─â despre cultivarea gr─âdinilor. [< fr. horticulture, cf. lat. hortus ÔÇô gr─âdin─â, cultura ÔÇô cultur─â].
HORTICULT├ÜR─é s. f. ╚Ötiin╚Ť─â care trateaz─â despre cultivarea gr─âdinilor, producerea de legume, flori, arbori fructiferi. (< fr. horticulture)
HORTICULTÚRĂ f. Ramură a agriculturii care se ocupă cu studiul metodelor de cultivare a pomilor, a arbuștilor fructiferi și decorativi, a plantelor leguminoase și a florilor. [G.-D. horticulturii] /<fr. horticulture
horticultur─â f. arta de a cultiva gr─âdinile.
*orticult├║r─â f., pl. ─ş (lat. hortus, gr─âdina, ╚Öi cultura, cultur─â, dup─â agri-cultur─â). Arta de a cultiva gr─âdinile, florile: orticultura e foarte dezvoltat─â ├«n Olanda. ÔÇô Ma─ş des hort-.
HORTICULTURĂ s. grădinărie, grădinărit. (Specialist în ~.)
HORTI- ÔÇ×gr─âdin─â, livad─âÔÇŁ. ÔŚŐ L. hortus, i ÔÇ×gr─âdin─â, livad─âÔÇŁ > fr. horti-, engl. id. > rom. horti-. Ôľí ~col (v. -col1), adj., care cre╚Öte ├«n gr─âdin─â; ~cultor (v. -cultor), s. m. ╚Öi f., specialist ├«n horticultur─â; ~cultur─â (v. -cultur─â), s. f., ╚Ötiin╚Ť─â care trateaz─â despre cultivarea gr─âdinilor; ~fug (v. -fug), adj., (despre plante) evadat din gr─âdin─â.

Horticultur─â dex online | sinonim

Horticultur─â definitie

Intrare: horticultur─â
horticultur─â substantiv feminin