HORTICULTÓR, -OÁRE, horticultori, -oare, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu horticultura. – Din fr. horticulteur.

HORTICULTÓR, -OÁRE, horticultori, -oare, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu horticultura. – Din fr. horticulteur.^[1]

HORTICULTÓR, -OÁRE, horticultori, -oare, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu horticultura.

horticultoáre s. f., g.-d. art. horticultoárei; pl. horticultoáre

horticultór s. m., pl. horticultóri

horticultoáre s. f., g.-d. art. horticultoárei; pl. horticultoáre

horticultór s. m., pl. horticultóri

HORTICULTÓR s. florar, grădinar. (~ul cultivă flori.)

HORTICULTÓR, -OÁRE s.m. și f. Specialist în horticultură. [< fr. horticulteur].

HORTICULTÓR, -OÁRE s. m. f. specialist în horticultură. (< fr. horticulteur)

horticultor m. cel ce se ocupă cu cultura grădinilor.

*orticultór, -oáre s. (lat. hortus, grădina, și cultor, cultivator). Cultivator de grădinĭ, de florĭ. – Maĭ des hort-.

HORTICULTOR s. florar, grădinar. (~ cultivă flori.)

HORTI- „grădină, livadă”. ◊ L. hortus, i „grădină, livadă” > fr. horti-, engl. id. > rom. horti-. □ ~col (v. -col₁), adj., care crește în grădină; ~cultor (v. -cultor), s. m. și f., specialist în horticultură; ~cultură (v. -cultură), s. f., știință care tratează despre cultivarea grădinilor; ~fug (v. -fug), adj., (despre plante) evadat din grădină.