horoptér s. n., pl. horoptére

HOROPTÉR s.n. Totalitatea punctelor din spațiu ale căror imagini se formează din puncte retiniene corespunzătoare. [< fr. horoptère, cf. gr. horos – limită, opter – observator].

HOROPTÉR s. n. (opt.) linie dreaptă paralelă cu dreapta ce unește centrii ochilor și care trece prin punctul unde coincid axele ochilor. (< fr. horoptère)