hormonopexíe s. f., g.-d. art. hormonopexíei; pl. hormonopexíi

HORMONOPEXÍE s. f. fixare electivă a unui hormon într-un țesut. (< fr. hormonopexie)

HORMONO- „hormon, hormonal”. ◊ gr. hormon „excitat” > fr. hormono-, germ. id., engl. id. > rom. hormono-. □ ~geneză (v. -geneză), s. f., proces de sinteză a hormonilor în organism; sin. hormonopoieză; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care studiază originea, structura chimică și acțiunea specifică hormonilor; ~pexie (v. -pexie), s. f., fixare electivă a unui hormon într-un țesut; ~poieză (~poeză) (v. -poieză), s. f., hormonogeneză*; ~terapie (v. -terapie), s. f., tratament cu hormoni aplicat în diferite boli.