HONIPSÍ, honipsesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A mistui. ◊ Expr. A nu putea honipsi pe cineva = a nu simpatiza, a nu putea suferi pe cineva. – Din ngr. hónevsa, -psa (aor. lui honévo).

HONIPSÍ, honipsesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A mistui. ◊ Expr. A nu putea honipsi pe cineva = a nu simpatiza, a nu putea suferi pe cineva. – Din ngr. hónevsa, -psa (aor. lui honévo).

HONIPSÍ, honipsesc, vb. IV. Tranz. (Rar, de obicei în construcții negative) A simpatiza, a suferi, a suporta pe cineva. Să nu-l mai văz în ochii mei, că nu-l pot honipsi! CARAGIALE, S. N. 57.

honipsí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. honipsésc, imperf. 3 sg. honipseá; conj. prez. 3 să honipseáscă

honipsí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. honipsésc, imperf. 3 sg. honipseá; conj. prez. 3 sg. și pl. honipseáscă

HONIPSÍ vb. v. digera, mistui, suferi, suporta.

honipsí (honipsésc, honipsít), vb. – A suporta, a îngădui. Ngr. χωνεύω, aorist ἐχώνευσα (Scriban, Arhiva, 1913; DAR; Gáldi 195). Sec. XIX, înv.

honipsì v. a suporta: să nu-l mai văd în ochii mei, că nu-l pot honipsi CAR. [Origină necunoscută].

honipsésc v. tr. (ngr. honévo, aor. ehónevsa, -psa, mistuĭ. Cp. cu siguripsesc). Vechĭ. Sufer la vedere, tolerez, mistuĭ: să nu-l maĭ văd în ochiĭ meĭ, că nu-l pot honipsi (Car. VR. 1909, 11, 228). – Mrom. hu-.

honipsi vb. v. DIGERA. MISTUI. SUFERI. SUPORTA.