Dicționare ale limbii române

10 definiții pentru holoturie

HOLOTÚRIE, holoturii, s. f. Echinoderm cu corpul moale și alungit; castravete-de-mare. – Din fr. holothurie, lat. holothuria.
HOLOTÚRIE, holoturii, s. f. Echinoderm cu corpul moale și alungit; castravete-de-mare. – Din fr. holothurie, lat. holothuria.
holotúrie (-ri-e) s. f., art. holotúria (-ri-a), g.-d. art. holotúriei; pl. holotúrii, art. holotúriile (-ri-i-)
holotúrie s. f. (sil. -ri-e), art. holotúria (sil. -ri-a), g.-d. art. holotúriei; pl. holotúrii, art. holotúriile (sil. -ri-i-)
HOLOTÚRIE s. (ZOOL.) holoturidă, castravete-de-mare. (~ este un echinoderm.)
HOLOTÚRIE s.f. Animal din încrengătura echinodermelor, cu corpul alungit ca un castravete, care trăiește pe fundul mărilor. [Gen. -iei. / < fr. holothurie].
HOLOTÚRIE s. f. animal echinoderm cu corpul moale și alungit, pe fundul mărilor; castravete-de-mare. (< fr. holothurie, lat. holothuria)
HOLOTURÍE ~i f. Animal marin nevertebrat cu corpul moale și alungit; castravete-de-mare. /<lat. holothuria, fr. holothurie
HOLOTURIE s. (ZOOL.) holoturidă, castravete-de-mare. (~ este un echinoderm.)
HOLOTÚROIDEA (< fr. lat.) s. f. Clasă de echinoderme cu corpul moale, alungit, fără înveliș calcaros, cu excepția scleritelor din epidermă (Holothuroidea). Gura este înconjurată de tentacule și în lungul corpului prezintă zona ambulacrare. Au rol important în distrugerea recifelor și în formarea calcarelor fine. Apar în Cambrian. Sin. castravete-de-mare.

holoturie definitie

holoturie dex

Intrare: holoturie
holoturie substantiv feminin
  • silabisire: -ri-e