Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru holoturie

HOLOT├ÜRIE, holoturii, s. f. Echinoderm cu corpul moale ╚Öi alungit; castravete-de-mare. ÔÇô Din fr. holothurie, lat. holothuria.
HOLOT├ÜRIE, holoturii, s. f. Echinoderm cu corpul moale ╚Öi alungit; castravete-de-mare. ÔÇô Din fr. holothurie, lat. holothuria.
holot├║rie (-ri-e) s. f., art. holot├║ria (-ri-a), g.-d. art. holot├║riei; pl. holot├║rii, art. holot├║riile (-ri-i-)
holot├║rie s. f. (sil. -ri-e), art. holot├║ria (sil. -ri-a), g.-d. art. holot├║riei; pl. holot├║rii, art. holot├║riile (sil. -ri-i-)
HOLOTÚRIE s. (ZOOL.) holoturidă, castravete-de-mare. (~ este un echinoderm.)
HOLOTÚRIE s.f. Animal din încrengătura echinodermelor, cu corpul alungit ca un castravete, care trăiește pe fundul mărilor. [Gen. -iei. / < fr. holothurie].
HOLOTÚRIE s. f. animal echinoderm cu corpul moale și alungit, pe fundul mărilor; castravete-de-mare. (< fr. holothurie, lat. holothuria)
HOLOTUR├ŹE ~i f. Animal marin nevertebrat cu corpul moale ╚Öi alungit; castravete-de-mare. /<lat. holothuria, fr. holothurie
HOLOTURIE s. (ZOOL.) holoturid─â, castravete-de-mare. (~ este un echinoderm.)
HOLOT├ÜROIDEA (< fr. lat.) s. f. Clas─â de echinoderme cu corpul moale, alungit, f─âr─â ├«nveli╚Ö calcaros, cu excep╚Ťia scleritelor din epiderm─â (Holothuroidea). Gura este ├«nconjurat─â de tentacule ╚Öi ├«n lungul corpului prezint─â zona ambulacrare. Au rol important ├«n distrugerea recifelor ╚Öi ├«n formarea calcarelor fine. Apar ├«n Cambrian. Sin. castravete-de-mare.

Holoturie dex online | sinonim

Holoturie definitie

Intrare: holoturie
holoturie substantiv feminin
  • silabisire: -ri-e