HOHÉR, hoheri, s. m. (Reg.) 1. Hingher. 2. Călău. – Din magh. hóhér.

HOHÉR, hoheri, s. m. (Reg.) 1. Hingher. 2. Călău. – Din magh. hóhér.

HOHÉR, hoheri, s. m. (Învechit și popular) Hingher. Decît să fii călușer, Mai bine să fii hoher, Că hoheru-omoară cîni. BIBICESCU, P. P. 379.

hohér (reg.) s. m., pl. hohéri

hohér s. m., pl. hohéri

HOHÉR s. v. călău, gâde, hingher.

hóher (hohéri), s. m. – 1. Călău. – 2. Hingher care omoară cîinii vagabonzi. Mag. hóhér (Cihac, II, 506; Gáldi, Dict., 136). Sec. XVIII. În Trans. și Mold. – Der. hoheri, vb. (a chinui).

hoher m. Tr. 1. calău: las’să vie..., hoherii calea i-o ție POP.; 2. Mold. hengher: hoher de câini. [Ung. HÓHÉR].

hohér m. (ung. hóhér, hóhár, d. mgerm. hâhaere, hâher = ngerm. henker, hingher). Trans. Calăŭ. Mold. Hingher.

hoher s. v. CĂLĂU. GÎDE. HINGHER.

hohér, hoheri, s.m. – (reg.) 1. Călău: „Stegar i-a si hoheru / Că i-a tăie căpuțu” (Memoria, 2001: 105). 2. Om blestemat. – Din magh. hóhér „călău” (Șăineanu, Scriban; Cihac, Galdi, cf. DER; DEX, MDA) < germ. haher, henker „hingher” (Scriban); cf. germ. Haher „cel ce cosește vieți” (Țurcanu, 2005).

hohér, -i, s.m. – 1. Călău: „Stegar i-a si hoheru / Că i-a tăie căpuțu” (Memoria 2001: 105). 2. Om blestemat. – Din magh. hóhér „călău”; Cf. germ. Haher „cel ce cosește vieți” (Țurcanu 2005).