hogea definitie

2 intrări

16 definiții pentru hogea

HÓGE, hogi, s. m. Preot sau, p. ext., învățător, dascăl la musulmani. [Var.: hógea s. m.] – Din tc. hoca.
HÓGEA s. m. v. hoge.
HÓGE, hogi, s. m. Preot sau, p. ext., învățător, dascăl la mahomedani. [Var.: hógea s. m.] – Din tc. hoca
HÓGEA s. m. v. hoge.
HÓGE, hogi, s. m. (Și în forma hogea; la mahomedani) Preot; învățător, dascăl. Am învățat și eu ceva în zilele mele, am învățat mai ales cu hogii noștri și chiar ei m-au deprins să înțeleg cum trebuie învățătura Coranului. SADOVEANU, O. VII 21. În micul ei pridvor de scînduri Apar doi hogi, în relief. MACEDONSKI, O. I 55. Nastratin era un hogea (dascăl sau învățător) Care a rămas de basmu pînă astăzi tutulor. PANN, N. H. 3. – Variantă: hógea s. m.
HÓGEA s. m. v. hoge.
hóge s. m., art. hógea, g.-d. art. hógii; pl. hogi, art. hógii
hóge s. m., art. hógea, g.-d. art. hógii; pl. hogi, art. hógii
hóge (hógi), s. m.1. Dascăl musulman. – 2. Imam. – Mr. hoge, megl. ogea. Tc. hoca (Șeineanu, III, 65; Lokotsch 850; Ronzevalle 87), cf. ngr. χοτζᾶς, bg. hodža, sb. hoğa. – Der. hogi, vb. (Munt., a striga, a țipa). Din aceeași familie fac parte hogeghean, s. m. (înv., slujbaș turc), din tc. hocegian și hoget, s. n. (document autentic), din tc. hoccet (sec. XVIII, înv.).
HÓGE ~i m. (la musulmani) Preot sau învățător. /<turc. hoța
hóge, hógi, s.m. (pop.) 1. om înalt; prăjină. 2. drac, naiba, diavol.
hoge m. 1. preot turc: o dispută înfocată se aprinse între muftiul și hogea; 2. dascăl, învățat: Nastratin Hogea. [Turc. HODJA].
Nastratin-Hogea m. tipul spiritului oriental, numit de Turci Nasr-Ed-din Hogea, ale cărui glume și snoave istețe au fost popularizate la noi de Anton Pann. V. năsdrâvănie.
hóge m. (turc. hoğa, d. pers. hağe, profesor. V. hazaĭn). Preut turcesc. Om învățat, profesor musulman.
NASTRATIN HOGEA, personaj legendar, erou a numeroase povestiri populare și anecdote, de sursă arabă și persană, de unde a trecut în folclorul balcanic. Mesager al unei înțelepciuni milenare, înzestrat cu un acut simț al umorului, a ridiculizat avariția, lăcomia, mărginimea spiritului etc. În literatura română, povestirile și anecdotele despre N.H. au fost culese și versificate de Anton Pann în culegerea „Năzdrăvăniile lui N.H.”.
HOGEA, moșn. (17 B I 109), < subst. hoge < tc. hoğa „dascăl”; din altă temă (?): Hoginești s., mold.

hogea dex

Intrare: hoge
hogea
hoge
Intrare: Hogea
Hogea