hodaie definitie

4 definiții pentru hodaie

hodáie s.f. (reg.) luminația ce se face la postul de Paști când flăcăii strigă fetele de pe un deal.
hodáĭe, V. odaĭe.
odáĭe f., pl. odăĭ (turc. oda, ngr. odás [scris ontâs], bg. sîrb. odaja. D. rom. vine ung. hodály, cătun, și rut. odaĭa, stînă. V. odaliscă). Cameră, încăpere: odaĭe de dormit. Perdea, îngrăditură p. oĭ vara la cîmp orĭ în pădure și în care e și o căsuță: la munte-s oamenĭ care-șĭ fac vacu maĭ mult în pădure pe la odăĭ (Sov. 209), odaĭa luĭ era în fundu pîrăuluĭ (209). Cazarmă (Vechĭ). Cătun (Trans. După ung.). – Și hodaĭe (Trans. Munt.).
hodáie, hodăi, s.f. – 1. Îngrăditură pentru oi, vara, în câmp, unde e amenajată și o căsuță sau o colibă (Scriban). 2. Cătun (sens provenit din magh. hodaly „cătun”). 3. Fermă, gospodărie. 4. (în Trans.) Casă izolată. ♦ (top.) Dâmbu hodăii, uliță în Vălenii Lăpușului (Vișovan, 2008). – Din tc. oda „cameră, încăpere” (Șăineanu, Scriban, DER, DEX). Cuv. rom. > magh. hodaly „cătun”, ucr. odaǐa „stână” (Scriban).

hodaie dex

Intrare: hodaie
hodaie