hochim definitie

6 definiții pentru hochim

HOCHÍM, hochimuri, s. n. (Înv.) Ordin scris din partea sultanului. – Din tc. hŭkŭm.
HOCHÍM, hochimuri, s. n. (Înv.) Ordin scris din partea sultanului. – Din tc. hŭkŭm.
hochím (înv.) s. n., pl. hochímuri
hochím s. n., pl. hochímuri
hochím (hochímuri), s. n. – Ordin scris al sultanului. Tc. hüküm (Tiktin; DAR). Sec. XVII, înv.
hochím n., pl. urĭ (turc. hüküm, d. ar. hükm, pl. hükümat, ordin). Ur. Ordin, poruncă. – Și hochimát (n., pl. urĭ), autorizare oficială.

hochim dex

Intrare: hochim
hochim substantiv neutru