hlipí (hlipésc, hlipít), vb. – A plînge cu sughițuri, a se boci. Sl. chlipati (DAR), cf. bg. hlipam, rus. chlipatĭ. Sec. XVI, înv. – Der. hlipat, s. n. (înv., suspin, plînset); hlipit, adj. (istovit).

hlipí, hlipésc, vb. IV (înv.) a suspina, a se văita.

hlipésc v. intr. (vsl. hlipáti). Vechĭ. Suspin.