HIPURÍT, hipuriți, s. m. Gen fosil de lamelibranhiate care au trăit în cretacic, intrând în compoziția calcarelor; animal din acest gen. – Din fr. hippurite.

HIPURÍT s. m. Gen fosil de lamelibranhiate care au trăit în cretacicul superior; animal din acest gen. – Din fr. hippurite.

!hipurít s. m., pl. hipuríți

hipurít s. m.

HIPURÍT s. m. gen fosil de lamelibranhiate având valva inferioară conică, fixată, iar cea superioară liberă și cu căpăcel. (< fr. hyppurite)

HIPURÍT (< fr. {i}) s. m. Gen fosil de lamelibranhiate cu valvele modificate aberant: cea dreaptă este inferioară, conică alungită, fixată, iar cea stângă este superioară, în formă de capac și poroasă (Hippurites). A trăit în Cretacic, intrând în compoziția calcarelor alături de recife.