HIPOESTEZÍE, hipoestezii, s. f. Diminuare a sensibilității cutanate, întâlnită în unele boli nervoase. [Pr.: -po-es-] – Din fr. hypoesthésie.

HIPOESTEZÍE, hipoestezii, s. f. Diminuare a sensibilității cutanate, întâlnită în unele boli nervoase. [Pr.: -po-es-] – Din fr. hypoesthésie.

hipoestezíe s. f., art. hipoestezía, g.-d. art. hipoestezíei; pl. hipoestezíi, art. hipoestezíile

hipoestezíe s. f., art. hipoestezía, g.-d. art. hipoestezíei; pl. hipoestezíi, art. hipoestezíile

HIPOESTEZÍE s.f. Sensibilitate scăzută a unui organ de simț. [Pron. -po-es-, gen. -iei. / < fr. hypoesthésie, cf. gr. hypo – sub, aisthesis – simțire].

HIPOESTEZÍE s. f. hiposensibilitate. (< fr. hypoesthésie)

HIPOESTEZÍE f. Stare patologică constând în scăderea gradului de sensibilitate a unui organ de simț. /<fr. hyppoesthésie