HIPOCÉNTRU, hipocentre, s. n. Centrul subteran al unui cutremur de pământ, situat acolo unde au avut loc deplasări de straturi. [Pl. și: (m.) hipocentri] – Din fr. hypocentre.

HIPOCÉNTRU, hipocentri, s. m. Centrul unui cutremur de pământ, situat de obicei în adâncul scoarței pământului, acolo unde au avut loc deplasări de straturi. – Din fr. hypocentre.

HIPOCÉNTRU, hipocentre, s. n. Centrul unui cutremur plasat de obicei în adîncul scoarței pămîntului unde au avut loc deplasări.

hipocéntru s. n., art. hipocéntrul; pl. hipocéntre

hipocéntru s. n. → centru

HIPOCÉNTRU s. (GEOL.) focar seismic.

HIPOCÉNTRU s.n. Centru subpământean al vibrațiilor unui cutremur; regiune din adâncul scoarței terestre de unde se propagă un cutremur. [< fr. hypocentre, cf. gr. hypo – sub, kentron – centru].

HIPOCÉNTRU s. n. loc din interiorul scoarței terestre de unde se propagă spre suprafață undele unui cutremur. (< fr. hypocentre)

HIPOCÉNTRU ~e n. Centru al unui cutremur, situat în adâncul scoarței terestre; focar seismic. /<fr. hypocentre

HIPOCENTRU s. (GEOL.) focar seismic.

HIPOCÉNTRU (< fr.; {s} hipo1- + lat. centrum „centru”) s. n. Punctul central al unui focar seismic, de unde începe deplasarea maselor de roci din interiorul Pământului; în funcție de adâncimea din scoarța terestră, determină cutremure: superficiale (10-60 km), intermediare (60-300 km) și adânci (300-800 km).