hipocentru definitie

11 definiții pentru hipocentru

HIPOCÉNTRU, hipocentre, s. n. Centrul subteran al unui cutremur de pământ, situat acolo unde au avut loc deplasări de straturi. [Pl. și: (m.) hipocentri] – Din fr. hypocentre.
HIPOCÉNTRU, hipocentri, s. m. Centrul unui cutremur de pământ, situat de obicei în adâncul scoarței pământului, acolo unde au avut loc deplasări de straturi. – Din fr. hypocentre.
HIPOCÉNTRU, hipocentre, s. n. Centrul unui cutremur plasat de obicei în adîncul scoarței pămîntului unde au avut loc deplasări.
hipocéntru s. n., art. hipocéntrul; pl. hipocéntre
hipocéntru s. n. → centru
HIPOCÉNTRU s. (GEOL.) focar seismic.
HIPOCÉNTRU s.n. Centru subpământean al vibrațiilor unui cutremur; regiune din adâncul scoarței terestre de unde se propagă un cutremur. [< fr. hypocentre, cf. gr. hypo – sub, kentron – centru].
HIPOCÉNTRU s. n. loc din interiorul scoarței terestre de unde se propagă spre suprafață undele unui cutremur. (< fr. hypocentre)
HIPOCÉNTRU ~e n. Centru al unui cutremur, situat în adâncul scoarței terestre; focar seismic. /<fr. hypocentre
HIPOCENTRU s. (GEOL.) focar seismic.
HIPOCÉNTRU (< fr.; {s} hipo1- + lat. centrum „centru”) s. n. Punctul central al unui focar seismic, de unde începe deplasarea maselor de roci din interiorul Pământului; în funcție de adâncimea din scoarța terestră, determină cutremure: superficiale (10-60 km), intermediare (60-300 km) și adânci (300-800 km).

hipocentru dex

Intrare: hipocentru (pl. -ri)
hipocentru pl. -ri substantiv neutru
Intrare: hipocentru (pl. -re)
hipocentru pl. -re