HIP-HÓP s. n. Mișcare socioculturală contestatară a tineretului urban cu stil de muzică și dans propriu, conturată la sfârșitul anilor ’70 din sec. XX la New York. – Din engl. hip-hop.
hip- (o-), prefix prin care se sugerează sensuri de „aproape”, „imediat sub”, „parțial”; mai frecvent utilizat în nomenclatura produselor magmatice: → hipabisal, → hipidiomorf, → hipocristalin.
HIP-, v. HIPO-. □ ~antropie (v. -antropie), s. f., monomanie în care bolnavul se crede transformat în cal; ~iatrie (v. -iatrie), s. f., 1. Studiul bolilor cabaline. 2. Arta de a îngriji caii; ~iatru (v. -iatru), s. m., specialist în hipiatrie; ~uric (v. -urie), s. f., prezența anormală a acidului hipuric în urină.
