HINGHERÍ, hingheresc, vb. IV. Tranz. A se ocupa cu prinderea câinilor fără stăpân. ♦ (Fam.) A chinui. – Din hingher.

*hingherí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hingherésc, imperf. 3 sg. hinghereá; conj. prez. 3 să hinghereáscă

hingherí vb. I A urmări cu obstinație ◊ „În «Unforgiven», Clint Eastwood este un răzbunător [...] care-și hingherește prin rafinamente rivalul.” Lit. 19/93 p. 13 (din hingher + -i)

HINGHERÍ, hingherésc, vb. IV. (Arg.) A hăitui, a prigoni (cu insistență) o persoană. (din hingher + suf. -i) [în DOOM 2]