Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

3 defini╚Ťii pentru himie

chim├şe sf [At: LTR / V: (├«nv) hi~, (Trs) chem~ / Pl: ~ii / E: fr chimie] 1 ╚śtiin╚Ť─â care studiaz─â compozi╚Ťia, structura ╚Öi propriet─â╚Ťile substan╚Ťelor, transform─ârilor lor prin regruparea atomilor componen╚Ťi, precum ╚Öi combina╚Ťiile noi ale substan╚Ťelor rezultate ├«n urma acestor transform─âri. 2 (├Äs) ~ organic─â Parte a chimiei (1) care se ocup─â cu combina╚Ťiile unui singur element, carbonul, ╚Öi cu pu╚Ťine alte elemente, ├«n special cu hidrogenul, oxigenul, azotul ╚Öi sulful. 3 (├Äs) ~ anorganic─â sau mineral─â Parte a chimiei (1) care studiaz─â condi╚Ťiile tuturor celorlalte elemente de care nu se ocup─â chimia (2) organic─â. 4 (├Äs) ~ fizic─â Parte a chimiei (1) care sistematizeaz─â materialul (3) chimiei anorganice ╚Öi al celei organice din punctul de vedere al propriet─â╚Ťilor substan╚Ťelor, pe de o parte, ╚Öi al transform─ârilor materiale, pe de alt─â parte.
*chim├şe f. (fr. chimie, mlat. chim├şa, d. mgr. him├şa [scris hemeia, din care cauz─â Germani─ş zic chemie], d. vgr. hyme├şa, dup─â hym├│s, suc, adic─â ÔÇ×╚Ötiin╚Ťa sucurilorÔÇŁ, dup─â cum se dibu─şa pe atunc─ş, ╚Öi H├ęmmis, un ora╚Ö ├«n Egipt, de unde ╚Öi ar. kimia, adic─â ÔÇ×╚Ötiin╚Ťa egipteneasc─âÔÇŁ. V. alchimie). ╚śtiin╚Ťa care se ocup─â de natura ╚Öi propriet─â╚Ťile corpurilor simple, de ac╚Ťiunea molecular─â a lor asupra altora ╚Öi de combina╚Ťiunile datorite aceste─ş ac╚Ťiun─ş. Propri┼ş vorbind, chimia ├«ncepe cu Francezu Lavoisier ├«n sec. 18 ├«nlocuind alchimia. ÔÇô Rar ╚Öi him├şe, ╚Öi h├şmie.
*h├şmic, him├şe, him├şst, V. chi-.

Himie dex online | sinonim

Himie definitie