hierofant definitie

9 definiții pentru hierofant

HIEROFÁNT, hierofanți, s. m. Preot antic grec care iniția pe neofiți în mistere și în oracole. [Pr.: hi-e-] – Din fr. hiérophante.[1]
HIEROFÁNT, hierofanți, s. m. Preot antic grec care iniția pe neofiți în mistere și în oracole. [Pr.: hi-e-] – Din fr. hiérophante.
hierofánt (hi-e-) s. m., pl. hierofánți
hierofánt s. m. (sil. hi-e-), pl. hierofánți
HIEROFÁNT s.m. (Ant.) Preot care iniția în mistere, mare pontif; gerofant. [< fr. hiérophante, lat., gr. hierophantes].
HIEROFÁNT s. m. 1. (ant.) preot care prezida misterele din Eleusis; gerofant (I). 2. (fig.) preot, pontif. (< fr. hiérophante)
hierofant m. preot care prezida la ceremoniile religioase și instruia pe cei inițiați.
*ie- și ĭerofánt m. (vgr. ῾ierophántes, d. ῾ierós, sacru, și phaino, arăt). Marele preut care explica misterele la Eleuzina (Grecia). La Roma, marele pontifice.
HIERO- (IERO-) „sfînt, sacru”. ◊ gr. hieros „sacru” > fr. hiéro-, germ. id., engl. id. > rom. hiero- și iero-. □ ~crație (v. -crație), s. f., tip de organizare și conducere a societății primitive și apoi feudale, în funcție de obiectivele spirituale ale unei religii dominante; ~dul (v. -dul), s. m. și f., sclav care se afla în serviciul unui templu grecesc; ~fanie (v. -fanie), s. f., relevarea unei entități sacre de ordin cultural în istoria spirituală a unei comunități etnice; ~fant (v. -fant), s. m., preot care prezida misterele de la Eleusis și care îi iniția pe neofiți; ~glifă (v. -glifă), s. f., 1. Semn din scrierea vechilor egipteni, cu o valoare figurativă sau ideografică. 2. s. f. pl., Urme proeminente, alungite sau ramificate, întîlnite pe stratele geologice; ~grafie (v. -grafie), s. f., descriere comparativă a religiilor; ~gramă (v. -gramă), s. f., caracter sau simbol sacru.

hierofant dex

Intrare: hierofant
hierofant substantiv masculin
  • silabisire: hi-e-