hidroniu definitie

9 definiții pentru hidroniu

HIDRÓNIU, hidronii, s. m. Ion rezultat din unirea protonului cu o moleculă de apă. – Din fr. hydronium.
HIDRÓNIU, hidronii, s. m. Ion rezultat din unirea protonului cu o moleculă de apă. – Din fr. hydronium.
hidróniu [niu pron. nĭu] (hi-dro-) s. m., art. hidróniul; pl. hidrónii, art. hidróniii (-ni-ii)
hidróniu s. m. (sil. -dro-) [-niu pron. -nĭu], art. hidróniul; pl. hidrónii, art. hidróniii (sil. -ni-ii)
HIDRÓNIU s. (CHIM.) oxoniu.
HIDRÓNIU s.m. (Fiz.) Ion rezultat din unirea protonului cu o moleculă de apă. [< fr. hydronium].
HIDRÓNIU s. m. ion obținut din unirea protonului cu o moleculă de apă. (< fr. hydronium)
HIDRONIU s. (CHIM.) oxoniu.
HIDRÓNIU (< fr. {i}) s. m. (CHIM.) Ion rezultat din unirea protonului cu o moleculă de apă. În soluțiile apoase ale acizilor, protonii nu există în stare liberă, ci sub forma ionilor de hidroniu; oxoniu.

hidroniu dex

Intrare: hidroniu
hidroniu substantiv masculin
  • silabisire: -dro-
  • pronunție: -niu pr. -nĭu