Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru hidroniu

HIDR├ôNIU, hidronii, s. m. Ion rezultat din unirea protonului cu o molecul─â de ap─â. ÔÇô Din fr. hydronium.
HIDR├ôNIU, hidronii, s. m. Ion rezultat din unirea protonului cu o molecul─â de ap─â. ÔÇô Din fr. hydronium.
hidr├│niu [niu pron. n─şu] (hi-dro-) s. m., art. hidr├│niul; pl. hidr├│nii, art. hidr├│niii (-ni-ii)
hidr├│niu s. m. (sil. -dro-) [-niu pron. -n─şu], art. hidr├│niul; pl. hidr├│nii, art. hidr├│niii (sil. -ni-ii)
HIDRÓNIU s. (CHIM.) oxoniu.
HIDRÓNIU s.m. (Fiz.) Ion rezultat din unirea protonului cu o moleculă de apă. [< fr. hydronium].
HIDR├ôNIU s. m. ion ob╚Ťinut din unirea protonului cu o molecul─â de ap─â. (< fr. hydronium)
HIDRONIU s. (CHIM.) oxoniu.
HIDR├ôNIU (< fr. {i}) s. m. (CHIM.) Ion rezultat din unirea protonului cu o molecul─â de ap─â. ├Än solu╚Ťiile apoase ale acizilor, protonii nu exist─â ├«n stare liber─â, ci sub forma ionilor de hidroniu; oxoniu.

Hidroniu dex online | sinonim

Hidroniu definitie

Intrare: hidroniu
hidroniu substantiv masculin
  • silabisire: -dro-
  • pronun╚Ťie: -niu pr. -n─şu