HIDRATÁ, pers. 3 hidratează, vb. I. Refl. (Despre substanțe chimice) A se combina cu apă. ♦ (Despre corpuri solide) A absorbi apă prin adeziune. – Din fr. hydrater.

HIDRATÁT, -Ă, hidratați, -te, adj. (Despre substanțe chimice) Care s-a combinat cu apa. ♦ (Despre corpuri solide) Care a reținut apa în interiorul său prin adeziune. – V. hidrata.

HIDRATÁ, pers. 3 hidratează, vb. I. Refl. (Despre substanțe chimice) A se combina cu apă. ♦ (Despre corpuri solide) A absorbi apă prin adeziune. – Din fr. hydrater.

HIDRATÁT, -Ă, hidratați, -te, adj. (Despre substanțe chimice) Care s-a combinat cu apa. ♦ (Despre corpuri solide) Care a reținut apa în interiorul său prin adeziune. – V. hidrata.

HIDRATÁ, hidratez, vb. I. Refl. (Despre substanțe chimice) A se combina cu apa. ♦ A absorbi apa în interiorul său prin adeziune.

HIDRATÁT, -Ă, hidratați, -te, adj. (Despre compuși anorganici) Care s-a combinat cu apa. ♦ Care a reținut apa în interiorul său, prin adeziune.

hidratá (a ~) (hi-dra-) vb., ind. prez. 3 hidrateáză

hidratá vb. (sil. -dra-), ind. prez. 3 sg. hidrateáză

A hidrata ≠ a deshidrata

A se hidrata ≠ a se dehidrata

HIDRATÁ vb. I. refl. (Despre substanțe chimice) A se combina cu apa. ♦ A absorbi apa în interiorul său prin adeziune. [Cf. fr. hydrater].

HIDRATÁT, -Ă adj. (Despre substanțe chimice) Care s-a combinat cu apa. ◊ (Despre corpuri solide) Îmbibat cu apă. [Cf. fr. hydraté].

HIDRATÁ vb. refl. (despre substanțe chimice) 1. a se combina cu apă. 2. a absorbi apa în interiorul său prin adeziune. (< fr. hydrater)

A HIDRATÁ~éz tranz. A face să se hidrateze. /<fr. hydrater

A SE HIDRATÁ pers. 3 ~eáză intranz. (despre substanțe chimice sau despre unele corpuri solide) A absorbi apa prin adeziune; a se combina cu apa. [Sil. hi-dra-] /<fr. hydrater

*idratéz v. tr. (d. idrat). Chim. Combin cu apă.