HIDRAGÓG, -Ă, hidragogi, -ge, adj., s. n. (Medicament) care are efect de purgativ puternic. – Din fr. hydragogue.

HIDRAGÓG, -Ă, hidragogi, -ge, adj., s. n. (Purgativ) puternic. – Din fr. hydragogue.

!hidragóg1 (hi-dra-) adj. m., pl. hidragógi; f. hidragógă, pl. hidragóge

!hidragóg2 (hi-dra-) s. n.

hidragóg adj. m. (sil. mf. hidr-), pl. hidragógi; f. sg. hidragógă, pl. hidragóge

hidragóg s. n. (sil. mf. hidr-)

HIDRAGÓG, -Ă adj., s.n. Purgativ puternic. [< fr. hydragogue, cf. gr. hydor – apă, agogos – aducător].

HIDRAGÓG, -Ă adj., s. n. purgativ puternic. (< fr. hydragogue)

HIDR-, v. HIDRO-1. □ ~agog (v. -agog), adj., s. n., (purgativ) puternic; ~artroză (v. -artroză), s. f., acumulare patologică de lichid seros într-o cavitate articulară; ~emeză (v. -emeză), s. f., vomitare apoasă; ~emie (v. -emie), s. f., creștere anormală a cantității de plasmă sanguină; ~encefalie (v. -encefalie), s. f., lipsa sau dezvoltarea rudimentară congenitală a encefalului; ~encefalocel (v. encefalo-, v. -cel2), s. n., malformație congenitală caracterizată prin craniu bifid, encefalocel și hidrocefalie internă a ventriculului inclus în hernie; ~encefalocrinie (v. encefalo-, v. -crinie), s. f., secreție a unor hormoni hipofizari în lichidul cefalorahidian; ~iatrie (v. -iatrie), s. f., tratament medical bazat pe utilizarea apelor; ~oftalmie (v. -oftalmie), s. f., întindere patologică a globului ocular din cauza unei presiuni interioare prea puternice; ~onim (v. -onim), adj., s. n., (cuvînt) care denumește o apă; ~onimie (v. -onimie), s. f., 1. Totalitatea numelor de ape dintr-o regiune. 2. Studiul denumirilor de ape; ~opic (v. -opic), adj., s. m. și f., (persoană) care prezintă o acumulare patologică de lichide în țesuturi sau în cavitățile corpului; ~urie (v. -urie), s. f., creștere a elaborării și eliminării de urină.