Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru hibrid

HIBR├ŹD, -─é, hibrizi, -de, s. m., adj. 1. S. m., adj. (Organism) provenit din ├«ncruci╚Öarea a doi indivizi de specii, de soiuri, de genuri sau de rase diferite. 2. Adj. Fig. (Despre realiz─âri, idei, fapte) Alc─âtuit din elemente disparate; lipsit de armonie. ÔÇô Din fr. hybride, lat. hybrida.
HIBR├ŹD, -─é, hibrizi, -de, s. m., adj. 1. S. m., adj. (Organism) provenit din ├«ncruci╚Öarea a doi indivizi de specii, de soiuri, de genuri sau de rase diferite. 2. Adj. Fig. (Despre realiz─âri, idei, fapte) Alc─âtuit din elemente disparate; lipsit de armonie. ÔÇô Din fr. hybride, lat. hybrida.
HIBR├ŹD, -─é, hibrizi, -de, adj. 1. (Despre plante ╚Öi animale) Provenit din ├«ncruci╚Öarea natural─â sau artificial─â, sexuat─â sau vegetativ─â a doi indivizi de specii, soiuri, rase diferite; corcit. ÔŚŐ (Substantivat, ├«n expr.) Hibrid de vi╚Ť─â de vie = vi╚Ť─â provenit─â din hibridarea sexuat─â a unor soiuri nobile cu soiuri s─âlbatice, cultivat─â mai ales de agricultorii ├«napoia╚Ťi ╚Öi d├«nd produc╚Ťii de slab─â calitate. Bine e s─â punem ╚Öi viile la colectiv, s─â le s─âdim cu vi╚Ť─â aleas─â, nu cu hibrizi de-ai no╚Ötri. DUMITRIU, N. I. 87. 2. (Despre idei, fapte) Alc─âtuit din elemente nepotrivite, disparate; lipsit de armonie. Goan─â dup─â efecte hibride, false virtuozit─â╚Ťi de versifica╚Ťie. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 4/1. Celebrule ├«ntre este╚Ťi, Declari c─â eu, subscrisul Mirea, S├«nt pur ╚Öi simplu contopirea Hibrid─â ├«ntre doi poe╚Ťi. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 97.
hibr├şd (hi-brid) adj. m., s. m., pl. hibr├şzi; adj. f. hibr├şd─â, pl. hibr├şde
hibr├şd s. m., adj. m. (sil. -brid), pl. hibr├şzi; f. sg. hibr├şd─â, pl. hibr├şde
HIBR├ŹD adj., s. 1. adj. v. corcit. 2. s. corcitur─â.
HIBR├ŹD, -─é adj. 1. (Despre organisme; adesea s.) Rezultat din ├«ncruci╚Öarea a doi indivizi cu ereditate diferit─â; metis. 2. (Despre idei, fapte, etc.) Format din elemente luate la ├«nt├ómplare; disparat. [Var. ibrid, -─â adj. / < fr. hybride, cf. lat. hybrida].
HIBR├ŹD, -─é I. adj., s. m. (organism) rezultat prin hibridare; bastard, metis. II. adj. 1. care apar╚Ťine la dou─â categorii, tehnologii, clase diferite. 2. din elemente eterogene, disparate; lipsit de armonie. ÔŚŐ (despre cuvinte) prin contaminare sau ├«ncruci╚Öare, din elemente caracteristice unor tipuri flexionare sau unor construc╚Ťii diferite. (< fr. hybride, lat. hybrida)
HIBR├ŹD1 ~d─â (~zi, ~de) 1) biol. Care provine din hibridizare; ob╚Ťinut prin hibridizare. Puie╚Ťi ~zi. 2) fig. (despre concep╚Ťii, idei, fapte etc.) Care este alc─âtuit din elemente disparate, nelegate organic. [Sil. hi-brid] /<fr. hybride
HIBR├ŹD2 ~zi m. Organism provenit din ├«ncruci╚Öarea a dou─â specii diferite; corcitur─â. /<fr. hybride
*h├şbrid, V. ibrid.
*├şbrid ╚Öi h├ş-, -─â adj. (lat. hibrida, corcitur─â. Cp. cu ╚Öubred). Animal or─ş plant─â corcit─â (rezultat din do┼ş─â speci─ş diferite, ca cat├«ru). Fig. Prost, ur├«t: construc╚Ťiune ibrid─â. Gram. Compus din r─âd─âcin─ş or─ş cuvinte luate din do┼ş─â limb─ş, ca b─şurocra╚Ťie, soc─şologie. ÔÇô Fals -├şd (dup─â fr.).
HIBRID adj., s. (BIOL.) 1. adj. (pop.) corcit. (Rasă de animale ~.) 2. s. (pop.) corcitură. (În urma încrucișării a două animale de rase deosebite a ieșit un ~.)
HIBR├ŹD, -─é adj. (< fr. hybride, cf. lat. hybrida): ├«n sintagma form─â hibrid─â (v.).

Hibrid dex online | sinonim

Hibrid definitie

Intrare: hibrid (adj.)
hibrid adjectiv
  • silabisire: -brid
Intrare: hibrid (s.m.)
hibrid substantiv masculin
  • silabisire: -brid