Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru heterofonie

eterofonie sf vz heterofonie
ETEROFON├ŹE s. f. v. heterofonie.
HETEROFON├ŹE, heterofonii, s. f. Deviere incidental─â de la linia melodic─â de baz─â ├«n cazul suprapunerii a dou─â sau a mai multor voci care intoneaz─â aceea╚Öi melodie. [Var.: eterofon├şe s. f.] ÔÇô Din fr. h├ęt├ęrophonie.
ETEROFON├ŹE, eterofonii, s. f. V. heterofonie.
HETEROFON├ŹE, heterofonii, s. f. Deviere incidental─â de la linia melodic─â de baz─â ├«n cazul suprapunerii a dou─â sau a mai multor voci care intoneaz─â aceea╚Öi melodie. [Var.: eterofon├şe s. f.] ÔÇô Din fr. h├ęt├ęrophonie.
heterofon├şe s. f., art. heterofon├şa, g.-d. art. heterofon├şei; pl. heterofon├şi, art. heterofon├şile
eterofon├şe s. f., pl. eterofon├şi
heterofon├şe s. f., art. heterofon├şa, g.-d. art. heterofon├şei; pl. heterofon├şi, art. heterofon├şile
ETEROFON├ŹE s.f. (Muz.) Discordan╚Ť─â provenit─â din devierea incidental─â a vocilor mai multor c├ónt─âre╚Ťi care improvizeaz─â aceea╚Öi melodie. [Gen. -iei, var. heterofonie s.f. / < fr. h├ęt├ęrophonie, cf. gr. heteros ÔÇô altul, phone ÔÇô sunet].
HETEROFON├ŹE s.f. v. eterofonie.
HETEROFON├ŹE s. f. (muz.) discordan╚Ť─â provenit─â din abaterile ritmice ╚Öi de intona╚Ťie a vocilor mai multor c├ónt─âre╚Ťi care interpreteaz─â aceea╚Öi melodie. (< fr. h├ęt├ęrophonie)
eterofonie (< gr. ß╝ɤä╬Á¤ü╬┐¤ć¤ë╬Ż╬»╬▒, de la ß╝ö¤ä╬Á¤ü╬┐¤é [heteros], ÔÇ×diferitÔÇŁ ╚Öi ¤ć¤ë╬Ż╬«, ÔÇ×sunetÔÇŁ, ÔÇ×voceÔÇŁ; fr. h├ęt├ęrophonie; germ. Heterophonie; rus. đ│đÁĐéđÁĐÇđżĐäđżđŻđŞĐĆ), form─â special─â de multivocalitate* ce se constituie ca urmare a abaterilor ritmice* ╚Öi de intona╚Ťie (I, 2) ale vocilor (2) de la starea de unison* ╚Öi comport─â alternarea acestuia cu desf─â╚Öurarea simultan─â a melodiei* ╚Öi a variantelor (I, 2) ei. La origine, implicit ├«n muzica de tradi╚Ťie str─âveche (folc. sau de cult) a unor popoare, e. se produce spontan sub ac╚Ťiunea unor factori naturali (fiziologici sau de tehnic─â natural─â a execu╚Ťiei) sau a a fanteziei improvizatorice. Primele referiri la e. au fost f─âcute ├«n leg─âtur─â cu muzica greac─â* antic─â de c─âtre Platon ├«n dialogul Legile, 812 D. Potrivit celor mai multe interpret─âri ale textului lui Platon precum ╚Öi a altor texte eline, prin e. se ├«n╚Ťelegeau neconcordan╚Ťele, diversific─ârile de intona╚Ťie ╚Öi ritm, ivite ├«ntre vocile care executau ├«mpreun─â o melodie, de regul─â ├«n forma╚Ťii de dou─â (voce ╚Öi instr., dou─â voci sau dou─â instr.) (v. acompaniament; aulodie). Cercet─ârile muzicologice, folcloristice ╚Öi etnomuzicologice* au reactualizat no╚Ťiunea de e. (ini╚Ťiativa reutiliz─ârii termenului apar╚Ťine lui Stumpf), raport├ónd-o la un fenomen analog celui antic, descoperit ├«n practica muzical─â milenar─â, cu prec─âdere folc., a unor popoare est- ╚Öi extra-europ. O dat─â stabilit c─â e. se situeaz─â ÔÇ×├«n afara formelor reglementateÔÇŁ (Adler) de multivocalitate (arm., polif.), unele teorii ╚Öi defini╚Ťii au eviden╚Ťiat latura ei varia╚Ťional─â (Stumpf, Adler, Kunst) iar altele condi╚Ťionarea ei de unison (Sachs, Schneider). ├Änsu╚Öi procesul deriv─ârii din unison ╚Öi al re├«ntoarcerii la acesta a vocilor denot─â c─â, spre deosebire de formele incipiente, inclusiv pop., de polif., e. (├«n╚Ťeleas─â ca fenomen folc. sau ca fenomen ce se p─âstreaz─â ├«ntr-o accep╚Ťie apropiat─â de a acestuia) este produsul unei g├óndiri muzicale monodice care exclude preocuparea pentru consonan╚Ť─â* (este deci contestabil─â, la Schneider, plasarea ├«n cadrul e., ├«n subcategoria Variantenheterophonie, a fenomenului de multivocalitate ce v─âdesc un sim╚Ť consonantic* elementar). Libertatea evolu╚Ťiei vocilor ╚Öi deci a form─ârii variantelor ├«n e. implic─â improviza╚Ťia* ╚Öi aceasta este ├«n principal de natur─â ritmic─â: e. ÔÇ×se manifest─â cu prec─âdere ├«n: sistemul ritmic parlando rubatoÔÇŁ (Niculescu), de unde rezult─â practic c─â varia╚Ťia eterofonic─â se produce prin diferen╚Ťierea ca durat─â* a elementelor intona╚Ťionale comune vocilor participante la discurs. E. este prezent─â ╚Öi ├«n muzica pop. rom├óneasc─â, unde apare uneori ca efect al ÔÇ×├«ntov─âr─â╚Öirii glasului cu un instrument [...] care c├ónt─â aceea╚Öi melodieÔÇŁ (T. Alexandru). ├Än practica de compozi╚Ťie ca ╚Öi ├«n teoretiz─ârile muzicologice din cea de-a doua jum─âtate a sec. 20, conceptul de e. este reconsiderat din unghiul ╚Öi ├«n numele unor necesit─â╚Ťi de legiferare ╚Öi legitimare a noilor realit─â╚Ťi din arealul crea╚Ťiei / g├óndirii muzicale. Accep╚Ťiile no╚Ťiunii sufer─â transform─âri, ├«n principal ├«n sensul esen╚Ťializ─ârii unor date ╚Öi caracteristici ale fenomenului originar (Keller, Boulez, Niculescu, Olah) [v. ╚Öi sintax─â (2)]. Un merit important ├«n promovarea e. ├«n crea╚Ťia muzical─â cult─â i-a revenit lui George Enescu. Orientarea lui Enescu spre e. a fost determinat─â de necesitatea concilierii modalit─â╚Ťii polif. cu un melos a c─ârui structur─â modal─â ╚Öi debit ritmic liber ÔÇô tr─âs─âturi de filia╚Ťie folc. mai mult sau mai pu╚Ťin direct─â ÔÇô se ├«mpotriveau legilor arm. ╚Öi polif. tradi╚Ťionale. Ca ╚Öi omologa ei din folc. e. enescian─â comport─â ÔÇ×pendularea ├«ntre [...] unison ╚Öi [...] multivocalitateÔÇŁ (Niculescu) ╚Öi ├«nf─â╚Ťi╚Öarea acesteia din urm─â ca o expunere ├«n versiuni concomitente a unui material unimelodic, astfel ├«nc├ót e. reprezint─â la Enescu ╚Öi punctul de ├«nt├ólnire a dou─â constante ale tehnicii compozitorului: sprijinul pe monodic* ╚Öi principiul varia╚Ťional. Procedeul distribuirii liniei melodice la voci ╚Öi implicit timbruri diferite confer─â e. enesciene atributele unei dimensiuni oblice (v. oblic─â, dimensiune), constituind o important─â tr─âs─âtur─â ├«nnoitoare a muzicii compozitorului, preluat─â ÔÇô uneori sub semnul organiz─ârii totale ÔÇô ╚Öi ├«n muzica rom├óneasc─â postbelic─â.
HETERO- (ETERO-) ÔÇ×diferit, deosebit, inegal, diferen╚ŤiatÔÇŁ. ÔŚŐ gr. heteros ÔÇ×altul, diferitÔÇŁ > fr. h├ęt├ęro-, germ. id., engl. id. > rom. hetero- ╚Öi etero-. Ôľí ~bafie (v. -bafie), s. f., colora╚Ťie diferit─â la organele vegetale, care s├«nt ├«n mod obi╚Önuit unicolore; sin. heterocromie (2); ~blaste (v. -blast), s. n. pl., straturi tisulare care se dezvolt─â sub o form─â diferit─â de a ╚Ťesutului de origine; ~blastic (v. -blastic), adj., (despre plante) cu dezvoltare diferit─â, prezent├«nd o evident─â tranzi╚Ťie ├«ntre forma juvenil─â ╚Öi cea adult─â; ~cariotip (v. cario-, v. -tip), s. n., celul─â diploid─â ├«n care unul dintre cromozomii unei perechi oarecare prezint─â o anomalie structural─â; ~carp (v. -carp), adj., cu mai multe forme sau feluri de fructe; ~carpie (v. -carpie), s. f., prezen╚Ť─â de fructe heteromorfe la aceea╚Öi plant─â; ~cefal (v. -cefal), s. m., monstru fetal, av├«nd dou─â capete de m─ârimi diferite; ~ceras (v. -ceras), s. m., amonit din cretacicul inferior, av├«nd cochilia, la ├«nceput, turiculat─â, apoi, dreapt─â ╚Öi terminat─â cu o c├«rj─â; ~cerc (v. -cerc), adj., (despre ├«not─âtoarea caudal─â) format din lobi inegali, cel dorsal fiind mai mare dec├«t cel ventral; ~cheirie (v. -cheirie), s. f., alocheirie*; ~chinez─â (~cinez─â) (v. -chinez─â), s. f., proces meiotic heterotipic; ~chinezie (v. -chinezie), s. f., alochinezie*; ~ciclic (v. -ciclic), adj., 1. (Despre compu╚Öi organici) Care are ├«n ciclu, pe l├«ng─â atomi de carbon, ╚Öi atomi ai altor elemente. 2. (Despre flori) Cu verticile neuniforme sau cu piese inegale; ~ciclu (v. -ciclu), s. n., compus organic ciclic care con╚Ťine, pe l├«ng─â atomi de carbon, ╚Öi atomi ai altor elemente; ~cist (heterochist) (v. -cist), s. n., (la algele albastre) celul─â de alt─â form─â ╚Öi structur─â dec├«t restul celulelor dintr-o colonie filamentoas─â; ~clin (v. -clin), adj., cu polenizare ├«ncruci╚Öat─â; ~clit (eteroclit) (v. -clit), adj., (despre o crea╚Ťie literar─â) alc─âtuit din p─âr╚Ťi apar╚Ťin├«nd unor stiluri ╚Öi genuri diferite; ~conte (v. -cont), s. f. pl., grup─â de alge verzi cu tal unicelular sau pluricelular filamentos, cu zoospori av├«nd doi flageli inegali; ~cotil (v. -cotil), adj., cu cotiledoane inegale; ~crin (v. -crin), adj., cu secre╚Ťii diferite; sin. alocrin; ~crom (v. -crom), adj., (despre flori) de culori diferite; ~cromatic (v. -cromatic), adj., (despre flori) de colora╚Ťie diferit─â, cele centrale fa╚Ť─â de cele marginale; ~cromie (v. -cromie), s. f., 1. Anomalie congenital─â caracterizat─â prin colorarea diferit─â a irisurilor. 2. Heterobafie*; ~cromozom (~cromosom) (v. cromo-, v. -zom), s. m., alozom*; ~cron (eterocron) (v. -cron), adj., care se formeaz─â sau care se produce ├«n timpuri diferite; ~cronie (v. -cronie), s. f., dezvoltare a unor organe ├«n momente diferite ale embriogenezei unor specii ├«nrudite; ~dicogamie (~dihogamie) (v. dico-, v. -gamie), s. f., prezen╚Ťa la aceea╚Öi specie de flori proterandrice ╚Öi proteroginice; ~dinam (v. -dinam), adj., 1. Cu predominan╚Ťa unuia dintre organele de reproducere, ├«n cazul florilor hermafrodite. 2. (Despre hibrizi) Cu predominan╚Ťa unuia dintre caracterele p─ârinte╚Öti; ~distilie (v. di-, v. -stilie), s. f., dimorfism floral cu stile lungi ╚Öi stamine scurte sau invers; ~drom (v. -drom), adj., (despre organe vegetale) orientat ├«n direc╚Ťii diferite; ~fag (v. -fag), adj., 1. Cu nutri╚Ťie variat─â. 2. Care paraziteaz─â pe plante diferite; ~fenie (v. -fenie), s. f., apari╚Ťie nea╚Öteptat─â a unei anomalii structurale la indivizii unei familii vegetale; ~fenogamie (v. feno-, v. -gamie), s. f., reproducere a vegetalelor prin indivizi fenotipic diferi╚Ťi; ~fil (v. -fil2), adj., cu frunze diferite pe aceea╚Öi tulpin─â; ~filie (v. -filie2), s. f., prezen╚Ťa unor frunze de forme ╚Öi dimensiuni diferite pe aceea╚Öi plant─â; ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante autotrofe, capabile s─â-╚Öi prelucreze ╚Öi substan╚Ťele nutritive luate din substrat ╚Öi pe cele de natur─â organic─â; ~fitic (v. -fitic), adj., care are dou─â feluri de spori, forma╚Ťi pe saprofi╚Ťi diferi╚Ťi; ~fon (eterofon) (v. -fon), adj., relativ la heterofonie; ~fonie (eterofonie) (v. -fonie1), s. f., discordan╚Ť─â provenit─â din devierea incidental─â a vocilor mai multor c├«nt─âre╚Ťi care improvizeaz─â aceea╚Öi melodie; ~forie (v. -forie), adj., s. f., tulburare func╚Ťional─â a vederii binoculare, provocat─â de un dezechilibru oculomotor cu tendin╚Ť─â mare de fuzionare; ~gam (v. -gam), adj., 1. (Despre plante) Care are mai multe feluri de flori. 2. (Despre plante compozite) Care prezint─â flori discale ╚Öi marginale de diferite sexe ├«n acela╚Öi antodiu. 3. Care prezint─â heterogamie; ~gametangiogamie (v. gamet/o-, v. angio-, v. -gamie), s. f., anizogametangiogamie*; ~gametange (v. gamet/o-, v. -ange), s. m., gametange femel ╚Öi mascul pe acela╚Öi tal, specific fungilor; ~gamie (v. -gamie), s. f., copula╚Ťie total─â a doi game╚Ťi deosebi╚Ťi ca form─â, dimensiuni ╚Öi sex; sin. anizogamie; ~gamogonie (v. gamo-, v. -gonie), s. f., copula╚Ťie a game╚Ťilor de sex diferit; ~gen (eterogen) (v. -gen1), adj., 1. De natur─â sau de origine diferit─â. 2. Compus din elemente deosebite. 3. (Despre un caracter) Care ├«╚Öi are originea ├«n afara organismului; ~genetic (v. -genetic), adj., (despre un organism) derivat din str─âmo╚Öi diferi╚Ťi; ~genez─â (eterogenez─â) (v. -genez─â), s. f., 1. Proces de apari╚Ťie a unor urma╚Öi neasem─ân─âtori ├«n cadrul aceleia╚Öi specii animale sau vegetale. 2. Alternan╚Ť─â de genera╚Ťii. 3. Heterogenie*. 4. Teorie idealist─â care consider─â schimb─ârile suferite de organisme ca fiind cu totul independente de mediul exterior; ~genic (v. -genic), adj., 1. (Despre un poliploid) Care are alele diferite pe acela╚Öi locus. 2. (Despre un gamet) Care are dou─â alele ale aceleia╚Öi gene; ~genie (eterogenie) (v. -genie1), s. f., anomalie organic─â; sin. heterogenez─â (3); ~gnate (eterognate) (v. -gnat), s. f. pl., echinide exociclice cu aparat masticator format din cinci piese inegale; ~gonie (v. -gonie), s. f., 1. Formare a dou─â sau trei tipuri de flori diferite din punctul de vedere al structurii androceului. 2. Alternare ├«ntre genera╚Ťii cu modalit─â╚Ťi diferite de reproducere sexuat─â. 3. (La trematode ╚Öi rotifere) Alternare a genera╚Ťiei hermafrodite cu una sau mai multe genera╚Ťii partenogenetice; ~id (v. -id), adj., (despre organe vegetale) cu forme ╚Öi m─ârimi diferite; ~litic (v. -litic2), adj., care distruge celulele vii; ~liz─â (eteroliz─â) (v. -liz─â), s. f., proces de dizolvare sau de distrugere a celulelor sub ac╚Ťiunea unor agen╚Ťi externi; ~log (v. -log), adj., 1. Care provine din descenden╚Ťi diferi╚Ťi. 2. Care este deosebit din punct de vedere morfologic. 3. Care apar╚Ťine unor specii diferite. 4. (Despre seruri sau grefe) Care provine de la o alt─â specie; ~mal (v. -mal), adj., (despre frunze) ├«ndreptat ├«n toate direc╚Ťiile; ~mer (eteromer) (v. -mer), adj., 1. Format din mai multe p─âr╚Ťi morfologice sau anatomice. 2. Cu diviziuni inegale sau neuniforme. 3. Cu un num─âr diferit de elemente ├«n verticilul floral. 4. (Despre gonidii) Dispus ├«n straturi; ~meric (v. -meric), adj., (despre gene) care particip─â inegal la formarea unui caracter cantitativ; ~mericarpie (v. meri-, v. -carpie), s. f., heterocarpie ├«ntre mericarpiile aceluia╚Öi fruct; ~merie (v. -merie), s. f., 1. Influen╚Ť─â reciproc─â diferit─â a factorilor ereditari multipli. 2. Inegalitate numeric─â sau neuniformitate a p─âr╚Ťilor sau a segmentelor unor organe ale aceleia╚Öi specii; ~metrie (v. -metrie1), s. f., heteroplazie ├«n care se produc devieri cantitative de la normal; ~mezogamie (v. mezo-, v. -gamie), s. f., prezen╚Ťa mai multor moduri de polenizare la aceea╚Öi specie; ~mixie (v. -mixie1), s. f., reproducere sexuat─â la ciuperci prin unirea nucleelor cu origini diferite; ~morf (eteromorf) (v. -morf), adj., 1. (Despre substan╚Ťe) Care prezint─â dou─â sau mai multe forme cristaline diferite. 2. Diferit ca form─â ╚Öi dimensiuni. 3. (Despre o colonie vegetal─â) Format din indivizi diferi╚Ťi ca form─â ╚Öi func╚Ťie. 4. (Despre cromozomi) Diferi╚Ťi din punct de vedere morfologic. 5. (Despre boli ╚Öi malforma╚Ťii) Cu forme variate. 6. (Despre frunze, antere) Cu forme diferite; ~morfic (v. -morfic), adj., (despre organe vegetale) cu forme diferite; ~morfie (v. -morfie), s. f., 1. Conforma╚Ťie diferit─â a unor organe animale sau vegetale. 2. Neasem─ânare ├«n forma sau ├«n pozi╚Ťie a celulelor. 3. Stare a unei perechi sinaptice de cromozomi diferi╚Ťi; ~morfoz─â (v. -morfoz─â), s. f., 1. Diversitate morfogenetic─â. 2. Regenerare a organului vegetal sub alt─â form─â. 3. ├Änlocuire a unei por╚Ťiuni dintr-un organ distrus; ~nom (eteronom) (v. -nom1), adj., care se supune unor legi provenite din exterior, str─âine fenomenului respectiv; ~nomie (eteronomie) (v. -nomie), s. f., 1. Caracterul a ceea ce este heteronom. 2. Principiu potrivit c─âruia voin╚Ťa subiectului nu are ├«n sine ra╚Ťiunea propriei ac╚Ťiuni, ci o deriv─â din ra╚Ťiuni externe; ~pag (v. -pag), s. m., f─ât teratologic dublu, caracterizat prin faptul c─â parazitul prezint─â un cap ╚Öi membre pelvine distincte ╚Öi rudimentare; ~petal (v. -petal), adj., cu petale diferite; ~picnoz─â (v. -picnoz─â), s. f., fenomen caracteristic cromozomilor de sex, manifestat printr-o condensare ├«n cursul etapelor timpurii ale gametogenezei; ~plasm─â (v. -plasm─â), s. f., ╚Ťesut vegetal format pe locuri neobi╚Önuite; ~plastie (v. -plastie), s. f., opera╚Ťie chirurgical─â de transplant chirurgical de la o specie la alta; ~plazie (v. -plazie), s. f., 1. Proces de formare a unui ╚Ťesut patologic ├«n organism. 2. Formare, pe calea diviziunii celulare, a unor celule sau ╚Ťesuturi noi pe locurile v─ât─âmate, care s├«nt deosebite de cele normale; ~pode (v. -pod), s. n. pl., ordin de gasteropode marine, cu piciorul transformat ├«n ├«not─âtoare; ~polimeri (v. poli-, v. -mer), s. m. pl., molecule polimerizate, compuse din unit─â╚Ťi structurale diferite; ~ptere (v. -pter), s. n. pl., hemiptere*; ~rizie (v. -rizie), s. f., prezen╚Ťa de r─âd─âcini diferite, contractile sau de nutri╚Ťie, la aceea╚Öi plant─â; ~schiz─â (v. -schiz─â), s. f., fragmentare simultan─â a nucleului-mam─â, rezult├«nd mai multe nuclee; ~sfer─â (v. -sfer─â), s. f., strat al atmosferei situat deasupra homosferei, ├«n care predomin─â gazele u╚Öoare, dispuse neuniform; ~spermie (v. -spermie), s. f., prezen╚Ťa de semin╚Ťe diferite ca form─â sau con╚Ťinut la aceea╚Öi plant─â; ~spor (v. -spor), adj., s. m., 1. adj., Care produce dou─â tipuri de spori. 2. s. m., Spor cu energide mascule ╚Öi femele; ~sporie (v. -sporie), s. f., proces de producere a dou─â tipuri, de spori: macrospori ╚Öi microspori; ~stazie (v. -stazie), s. f., fenomen biologic care const─â ├«n stabilirea unor rela╚Ťii de dominan╚Ť─â ├«ntre gene nealele; ~stemonie (v. -stemonie), s. f., prezen╚Ťa de stamine de lungimi ╚Öi forme diferite la aceea╚Öi plant─â; ~stil (v. -stil), adj., (despre flori) cu stile de lungimi diferite la aceea╚Öi plant─â; ~stilie (eterostilie) (v. -stilie), s. f., prezen╚Ťa unor stile de lungimi diferite la florile unor plante care apar╚Ťin aceleia╚Öi specii; ~stom (v. -stom), adj., cu gur─â asimetric─â; ~tactic (v. -tactic), adj., (despre inflorescen╚Ťe) format ├«n moduri diferite: racemos ╚Öi botritic; ~taxie (v. -taxie), s. f., 1. Dispozi╚Ťie diferit─â sau anormal─â a unor organe sau p─âr╚Ťi dintr-un organism. 2. Dereglare a propriet─â╚Ťilor fizice ale unui organ anatomic; ~terapie (v. -terapie), s. f., tratament al unei boli cu mijloace ╚Öi metode specifice alteia; ~term (v. -term), adj., (despre animale) care prezint─â heterotermie; ~termic (v. -termic), adj., 1. Referitor la stratul de ap─â din m─âri ╚Öi oceane, situat p├«n─â la ad├«ncimea de 200 m, unde temperatura este variabil─â. 2. Care prezint─â diferen╚Ť─â de stratifica╚Ťie ├«ntre diversele p─âturi suprapuse ale apei marine sau oceanice; ~termie (v. -termie), s. f., fenomen care const─â ├«n pierderea sezonier─â a capacit─â╚Ťii de ├«nc─âlzire, caracteristic animalelor care hiberneaz─â; ~tip (eterotip) (v. -tip), adj., s. m., 1. adj., Tip─ârit cu plan╚Öe ale c─âror caractere s├«nt mobile. 2. s. m., Monstru dublu ├«n care f─âtul parazit at├«rn─â de peretele ventral al celui autozit; ~tipic (v. -tipic), adj., 1. (Despre plante) De alt tip, deosebit de cel obi╚Önuit. 2. Care este reprezentat de prima diviziune a meiozei, deosebit─â de mitoza tipic─â; ~tipie (v. -tipie), s. f., monstruozitate const├«nd ├«n ata╚Öarea individului accesoriu la peretele anterior al corpului individului principal; ~tom (v. -tom), adj., 1. Cu inciziuni neregulate. 2. Cu diviziuni sau verticile neuniforme; ~tomie (v. -tomie), s. f., 1. Ramifica╚Ťie sau segmentare vegetal─â inegal─â. 2. Dezvoltare inegal─â a elementelor ├«nveli╚Öului floral; ~top (v. -top), adj., (despre plante) care cre╚Öte ├«n biotopuri diferite; ~topic (v. -topic), adj., care apare ├«n alt loc dec├«t ├«n cel normal; ~topie (v. -topie), s. f., deplasare sau pozi╚Ťie anormal─â a unui organ anatomic; ~trih (v. -trih), adj., (despre organisme unicelulare) care prezint─â cili sau flageli de diferite m─ârimi; ~tristilie (v. tri-, v. -stilie), s. f., prezen╚Ť─â a stilelor de trei feluri la aceea╚Öi specie de plant─â; ~trof (v. -trof), adj., s. m. ╚Öi f., 1. adj., s. m. ╚Öi f., (Organism) care utilizeaz─â ├«n nutri╚Ťie substan╚Ťe organice, neput├«nd efectua autonom sinteza lor din cele anorganice. 2. adj., Cu nutri╚Ťie variat─â. 3. adj., Cu dezvoltare inegal─â a unor p─âr╚Ťi de organe din cauza nutri╚Ťiei neuniforme; ~trofie (eterotrofie) (v. -trofie), s. f., mod de hr─ânire a organismelor heterotrofe; ~trop (v. -trop), adj., (despre ovul sau embrion) curbat ├«n form─â de potcoav─â; ~tropie (v. -tropie), s. f., strabism vizibil, ├«n care ochiul se ├«ndep─ârteaz─â involuntar de axa vizual─â; ~xen (v. -xen), adj., 1. (Despre parazi╚Ťi) Care ├«n ciclul lui evolutiv se dezvolt─â pe gazde diferite. 2. (Despre uredinale) Cu ciclu vital succesiv pe diferite plante gazd─â. 3. Care prezint─â anteridii ╚Öi oogoane pe filamente deosebite; ~zom (~som) (v. -zom), s. m., cromozom de sex; ~zomie (v. -zomie), s. f., prezen╚Ť─â suplimentar─â sau absen╚Ť─â a unuia sau a c├«torva cromozomi, ├«ntr-o celul─â sau ├«ntr-un organism diploid.

Heterofonie dex online | sinonim

Heterofonie definitie

Intrare: heterofonie
eterofonie substantiv feminin
heterofonie substantiv feminin