heptagon definitie

10 definiții pentru heptagon

HEPTAGÓN, heptagoane, s. n. Poligon cu șapte laturi și cu șapte unghiuri. – Din fr. heptagone.
HEPTAGÓN, heptagoane, s. n. Poligon cu șapte laturi și cu șapte unghiuri. – Din fr. heptagone.
HEPTAGÓN, heptagoane, s. n. Poligon cu șapte laturi și șapte unghiuri.
heptagón s. n., pl. heptagoáne
heptagón s. n., pl. heptagoáne
HEPTAGÓN s.n. Poligon cu șapte laturi și cu șapte unghiuri. [< fr. heptagone, cf. gr. hepta – șapte, gonia – unghi].
HEPTAGÓN s. n. poligon cu șapte laturi. (< fr. heptagone)
HEPTAGÓN ~oáne n. Poligon cu șapte laturi și șapte unghiuri. /<fr. heptagone
*eptagón n., pl. oane (vgr. ῾eptágonos, d. ῾eptá, șapte, și gonia, colț). Geom. Poligon în șapte colțurĭ.
HEPTA- „șapte, de șapte ori”. ◊ gr. hepta „șapte” > fr. hepta-, engl. id. > rom. hepta-. □ ~edru (v. -edru), s. n., poliedru cu șapte fețe; ~fil (v. -fil2), adj., cu șapte frunze sau foliole; ~gin (v. -gin), adj., cu gineceul format din șapte pistile sau carpele; sin. heptaginic; ~gon (v. -gon2), s. n., poligon cu șapte laturi și cu șapte unghiuri; ~mer (v. -mer), adj., 1. Divizat în șapte părți. 2. Format din șapte părți; ~metru (v. -metru1), adj., s. n., (vers) alcătuit din șapte picioare; ~petal (v. -petal), adj., cu șapte petale; ~pod (v. -pod), adj., care are șapte picioare; ~silab (v. -silab), adj., s. n., (vers) format din șapte silabe; ~sperm (v. -sperm), adj., cu șapte semințe; ~stih (v. -stih), adj., (despre frunze alterne) dispus pe șapte rînduri; ~valent (v. -valent), adj., (despre elemente chimice sau despre radicali) care are valenta șapte.

heptagon dex

Intrare: heptagon
heptagon substantiv neutru