HEMATÍE, hematii, s. f. Celulă sangvină de culoare roșie, datorită hemoglobinei pe care o conține; globulă roșie, eritrocit. – Din fr. hématie.

HEMATÍE, hematii, s. f. Celulă sangvină de culoare roșie, datorită hemoglobinei pe care o conține; globulă roșie, eritrocit. – Din fr. hématie.

HEMATÍE, hematii, s. f. (Mai ales la pl.) Numele științific al globulelor roșii din sînge.

hematíe s. f., art. hematía, g.-d. art. hematíei; pl. hematíi, art. hematíile

hematíe s. f., art. hematía, g.-d. art. hematíei; pl. hematíi, art. hematíile

HEMATÍE s. (ANAT.) eritrocit, globulă roșie.

HEMATÍE s.f. Element component al sângelui, care conține hemoglobină și care transportă oxigenul și bioxidul de carbon; globulă roșie; eritrocit. [Gen. -iei. / < fr. hématie].

HEMATÍE s. f. element component al sângelui, care conține hemoglobină și care transportă oxigenul și bioxidul de carbon; globulă roșie; eritrocit. (< fr. hématie)

HEMATÍE ~i f. Celulă sangvină de culoare roșie, care transportă oxigenul și bioxidul de carbon în sânge; globulă roșie; eritrocit. [G.-D. hematiei] /<fr. hématie

HEMATIE s. (ANAT.) eritrocit, globulă roșie.