HEGEMÓNIC, -Ă, hegemonici, -ce, adj. De hegemonie, cu caracter de hegemonie. [Var.: heghemónic, -ă adj.] – Din germ. hegemonisch.

HEGHEMÓNIC, -Ă adj. v. hegemonic.

HEGEMÓNIC, -Ă, hegemonici, -ce, adj. De hegemonie, cu caracter de hegemonie. [Var.: heghemónic, -ă adj.] – Din germ. hegemonisch.

HEGHEMÓNIC, -Ă, heghemonici, -ce, adj. v. hegemonic.

*hegemónic adj. m., pl. hegemónici; f. hegemónică, pl. hegemónice

hegemónic adj. m., pl. hegemónici; f. sg. hegemónică, pl. hegemónice

HEGEMÓNIC, -Ă adj. Referitor la hegemonie, cu caracter de hegemonie. [Cf. germ. hegemonisch, it. egemonico].

HEGEMÓNIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de hegemonie; propriu hegemoniei. /<germ. hegemonisch