13 definiții pentru hecela
HÉCELĂ, hecele,
s. f. (
Reg.) Darac. – Din
magh. ecselö. HÉCELĂ, hecele,
s. f. (
Reg.) Darac. – Din
magh. ecselö. hécelă (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. hécelei;
pl. hécele
hécelă s. f., g.-d. art. hécelei; pl. hécele HECELÁ vb. v. dărăci, pieptăna, scărmăna. HÉCELĂ s. v. darac, dărăcitor, scărmănătoare. hecélă (hécele), s. f. – Darac, scărmănătoare. –
Var. hehelă.
Mag. ecselö sau héhél, din
germ. Hechel (Cihac, II, 505). –
Der. hecela (
var. hehela),
vb. (a dărăci).
hécelă f., pl. e (ung. ecselö, d. germ. hechel). Trans. Raghilă saŭ darac. – Și
héĭhel n., pl. e (Ml.). V. BSG. 1933, 322.
heceléz v. tr. Trans. Descurc cu hecela.
hecela vb. v. DĂRĂCI. PIEPTĂNA. SCĂRMĂNA. hecelă s. v. DARAC. DĂRĂCITOR. SCĂRMĂNĂTOARE. hécelă, hecele, s.f. – (reg.) Perie, darac: „De ți-a fi bărbatul drag, / Pune-i hecela sub cap” (Bilțiu, 1990: 105; Lăpuș). – Din magh. ecselö (DER, DEX, MDA) < germ. Hechel „darac” (Cihac, cf. DER; Scriban). hécelă, -e, s.f. – Perie, darac: „De ți-a fi bărbatul drag, / Pune-i hecela sub cap” (Bilțiu 1990: 105; Lăpuș). – Din germ. Hechel „darac”.
Hecela dex online | sinonim
Hecela definitie
Intrare: hecelă
hecelă substantiv feminin
Intrare: hecela
hecela verb grupa I conjugarea a II-a