Dicționare ale limbii române

2 intrări

13 definiții pentru hecela

HÉCELĂ, hecele, s. f. (Reg.) Darac. – Din magh. ecselö.
HÉCELĂ, hecele, s. f. (Reg.) Darac. – Din magh. ecselö.
hécelă (reg.) s. f., g.-d. art. hécelei; pl. hécele
hécelă s. f., g.-d. art. hécelei; pl. hécele
HECELÁ vb. v. dărăci, pieptăna, scărmăna.
HÉCELĂ s. v. darac, dărăcitor, scărmănătoare.
hecélă (hécele), s. f. – Darac, scărmănătoare. – Var. hehelă. Mag. ecselö sau héhél, din germ. Hechel (Cihac, II, 505). – Der. hecela (var. hehela), vb. (a dărăci).
hécelă f., pl. e (ung. ecselö, d. germ. hechel). Trans. Raghilă saŭ darac. – Și héĭhel n., pl. e (Ml.). V. BSG. 1933, 322.
heceléz v. tr. Trans. Descurc cu hecela.
hecela vb. v. DĂRĂCI. PIEPTĂNA. SCĂRMĂNA.
hecelă s. v. DARAC. DĂRĂCITOR. SCĂRMĂNĂTOARE.
hécelă, hecele, s.f. – (reg.) Perie, darac: „De ți-a fi bărbatul drag, / Pune-i hecela sub cap” (Bilțiu, 1990: 105; Lăpuș). – Din magh. ecselö (DER, DEX, MDA) < germ. Hechel „darac” (Cihac, cf. DER; Scriban).
hécelă, -e, s.f. – Perie, darac: „De ți-a fi bărbatul drag, / Pune-i hecela sub cap” (Bilțiu 1990: 105; Lăpuș). – Din germ. Hechel „darac”.

Hecela dex online | sinonim

Hecela definitie

Intrare: hecelă
hecelă substantiv feminin
Intrare: hecela
hecela verb grupa I conjugarea a II-a