hátman m. (pol. hetman, șef de Cazacĭ, wataman, șef; rut. votamán, vatamán, otamán, atamán, comandant, șef, căpitan; rus. getmán, atamán, comandant de Cazacĭ, căpitan de hoțĭ, d. ngerm. hauptmann, căpitan. V. ataman, vătăman). Odinioară, la Cazacĭ, Polonĭ și Moldovenĭ, comandantu general al oștiĭ, ca marele spătar în Țara Românească: ultimu hatman al Moldoveĭ fu Iorgu Ghica, în anu 1858 (V. heneral). Maĭ pe urmă, polițaĭ.