HARPÍST, -Ă, harpiști, -ste, s. m. și f. Persoană care cântă la harpă. – Din fr. harpiste.

HARPÍST, -Ă, harpiști, -ste, s. m. și f. Persoană care cântă la harpă. – Din fr. harpiste.

HARPÍST, -Ă, harpiști, -ste, s. m. și f. Persoană care cîntă din harpă. [În acest tablou] sînt și harpiste, ca la vînătoarea de mistreți și cîntăreți cu flautul. ODOBESCU, S. III 111. Era frumoasa și grațioasa cîntăreață engleză, d-ra Bishop, și marele harpist Boza. GHICA, S. 247.

harpíst s. m., pl. harpíști

harpíst s. m., pl. harpíști

HARPÍST, -Ă s.m. și f. Cântăreț la harpă. [< fr. harpiste].

HARPÍST, -Ă s. m. f. cântăreț la harpă. (< fr. harpiste)

HARPÍST ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Muzicant care cântă la harpă. /<fr. harpiste

harpist m. cântăreț din harpă.

*harpíst, -ă s. (d. harpă; fr. harpiste). Cîntăreț din harpă. – Și arfonist (pol. harfenist, d. germ. harfenist). Pînă pe la 1890 obișnuĭaŭ să vie în România veche niște arfoniste Cehoslovace care cîntaŭ pin curțĭ. V. cinghiĭasă.

harpist, harpiști s. m. homosexual.