Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

47 defini╚Ťii pentru harpe

árfă sf vz harpă
árpă sf vz harpă
ARF─é s. f. v. harp─â.
ÁRPĂ s. f. v. harpă.
HÁRFĂ s. f. v. harpă.
H├üRP─é, harpe, s. f. Instrument muzical format dintr-o ram─â mare triunghiular─â, pe care sunt fixate coarde diferite ca lungime ╚Öi ca acordaj (dispuse ├«ntr-o cutie de rezonan╚Ť─â ╚Öi o consol─â) ╚Öi care sunt puse ├«n vibra╚Ťie prin ciupire cu degetele de la ambele m├óini. [Var.: h├írf─â, ├írp─â, ├írf─â s. f.] ÔÇô Din fr. harpe, germ. Harfe.
ÁRFĂ s. f. V. harpă.
ÁRPĂ, arpe, s. f. V. harpă.
HÁRFĂ s. f. V. harpă.
H├üRP─é, harpe, s. f. Instrument muzical format dintr-o ram─â mare triunghiular─â, pe care sunt fixate coarde diferite ca lungime ╚Öi ca acordaj (dispuse ├«ntr-o cutie de rezonan╚Ť─â ╚Öi o consol─â) ╚Öi care sunt puse ├«n vibra╚Ťie prin ciupire cu degetele de la ambele m├óini. [Var.: h├írf─â, ├írp─â, ├írf─â s. f.] ÔÇô Din fr. harpe, germ. Harfe.
ÁRFĂ s. f. v. harpă.
ÁRPĂ s. f. v. harpă.
HÁRFĂ s. f. v. harpă.
H├üRP─é, harpe, s. f. (╚śi ├«n forma harf─â) Instrument muzical format dintr-o ram─â mare triunghiular─â pe care s├«nt fixate coarde neegale puse ├«n vibra╚Ťie cu degetele de la ambele m├«ini. V. lir─â. Deodat─â harfele ╚Öi tamburele, al─âutele, dairelele ├«ncepur─â o c├«ntare ├«ngereasc─â de care Abu-Hasan r─âmase atins p├«n─â la suflet. CARAGIALE, P. 133. Mai zi aceste vorbe! Ele r─âsun─â la urechile mele ca harpele antice! BOLINTINEANU, O. 334. ├Än tot Bucure╚Ötiu nu se aflau dec├«t un singur piano ╚Öi o harp─â. GHICA, S. 43. ÔŚŐ (Poetic) ╚śi-a ├«ntins pe lanuri harfa V├«ntul. Potolit─â-i zarva... Luna-╚Öi leag─â fruntea rece Cu tulpane str─âvezii. JEBELEANU, P. 72. ╚Ü─âr├«n─â frumoas─â ╚Öi moart─â, De racla ta razim eu harfa mea spart─â. EMINESCU, O. I 38. ÔÇô Variante: h├írf─â, ├írp─â (NEGRUZZI, S. II 42), ├írf─â (EMINESCU, N. 69) s. f.
ÁRFĂ s. f. v. harpă.
ÁRPĂ s. f. v. harpă.
!hárfă (înv.) s. f., g.-d. art. hárfei; pl. hárfe
!hárpă s. f., g.-d. art. hárpei; pl. hárpe
hárfă v. harpă
hárpă/hárfă s. f., g.-d. art. hárpei/hárfei; pl. hárpe/hárfe
HÁRPĂ s. (MUZ.) (înv.) cinghie. (Cântă la ~.)
HÁRFĂ s.f. v. harpă.
H├üRP─é s.f. Instrument muzical de form─â triunghiular─â, cu coarde inegale ca lungime, puse ├«n vibra╚Ťie cu degetele ambelor m├óini. [Pl. -pe, var. harf─â s.f. / < fr. harpe, cf. germ. Harfe].
HÁRFĂ s. f. elem. harpă.
H├üRP─é / H├üRF─é s. f. instrument muzical de form─â triunghiular─â, cu coarde inegale ca lungime ╚Öi acordaj, puse ├«n vibra╚Ťie cu degetele ambelor m├óini. (< fr. harpe, germ. Harfe)
h├írf─â (h├írfe), s. f. ÔÇô Instrument muzical format dintr-o ram─â mare dreptunghiular─â pe care s├«nt fixate coarde puse ├«n vibra╚Ťie prin ciupire. ÔÇô Var. harp─â. Germ. Harfe; var. din fr. harpe. ÔÇô Der. harpist, s. m.; harpist─â, s. f., din fr.
HÁRPĂ ~e f. Instrument muzical cu coarde (de lungimi diferite) fixate într-o ramă triunghiulară. [G.-D. harpei; Var. harfă] /<fr. harpe, germ. Harfe
harf─â f. harp─â: sim╚Ťiri reci, harfe sdrobite EM. [Nem╚Ť. HARFE].
harp─â f. 1. instrument de muzic─â cu coarde, puse ├«n vibra╚Ťiune cu degetele; 2. fig. armonie: harpele din stele AL.
*árfă, V. harpă.
*árpă, V. harpă.
*hárfă, V. harpă.
*h├írp─â ╚Öi ├írp─â f., pl. e (mlat. harpa, fr. harpe, d. vgerm. harpa, ngerm. harfe, de unde ╚Öi pol. harfa, rus. ├írfa, ├«nrudit cu vgr. ├írpe, unealt─â curb─â, ca secerea, sab─şa, ghearele ╚Ö. a. V. harpie, gr─âbesc). Un instrument muzical triangular cu coarde din ce ├«n ce ma─ş mic─ş, ├«nalt c├«t omu. Harp─â eolian─â, V. eolian. Zool. Un fel de melc din oceanu Indian. ÔÇô ╚śi harf─â (d. ngerm.) ╚Öi arf─â (d. rus.). V. cinghie.
a avea harfe în cap expr. [Argotic] a avea idei nerealizabile, a te gîndi mereu la lucruri imposibile;
a b─âga harfe expr. [Argotic] a vorbi excesiv de curtenitor, amabil cu cineva (cu scopul de a convinge sau chiar a p─âc─âli);
HARPĂ s. (MUZ.) (înv.) cinghie. (Cîntă la ~.)
arpa doppia v. harf─â.
eolian─â, harf─â ~ v. harf─â; sunet (7).
harf─â (harp─â) (it. arpa; fr. harpe; germ. Harfe; engl. harp; rus. đ░ĐÇĐäđ░), instrument cordofon f─âr─â tastier─â cu coardele ciupite, de origine str─âveche, cunoscut de mai multe popoare, sub diferite numiri; magadis (1) la greci [╬╝╬Č╬│╬▒╬┤╬╣¤é], nablium la romani, trigonon la sirieni [¤ä¤ü╬»╬│¤ë╬Ż╬┐╬Ż], kinnor la evrei, lebed la popoarele din Asia Central─â etc. Primele instr. aveau forma unui arc, form─â prin care este redat─â ╚Öi de hieroglifele ╚Öi basoreliefurile egiptene. H. ÔÇ×eolian─âÔÇŁ popular─â ├«n Elada, de form─â p─âtrat─â, montat─â ├«n aer liber, emitea la atingerea brizei sunetele armonice* ale fundamentalelor respectivelor coarde. ├Än Europa, h. apare probabil pentru prima oar─â la popoarele nordice. ├Än sec 1 ├«. Hr., istoricul roman Diodor din Sicilia pomene╚Öte de h. ÔÇ×gotic─âÔÇŁ. Un alt tip clarsach este cunoscut de cel╚Ťi ├«n sec. 9. Denumiri ca chitarra anglica, h. ÔÇ×nordic─âÔÇŁ, h. ÔÇ×irlandez─âÔÇŁ justific─â de asemenea presupunerile referitoare la originea nordic─â a h. pe continentul nostru. Aceste instr. aveau deja trei p─âr╚Ťi esen╚Ťiale: cutia de rezonan╚Ť─â* (a╚Öezat─â ├«n partea inferioar─â a instr.), consola ╚Öi coloana de sus╚Ťinere, care le une╚Öte sub forma unui triunghi. ├Äntre cutia de rezonan╚Ť─â ╚Öi consol─â sunt montate un num─âr oarecare de coarde, accesibile din ambele p─âr╚Ťi ale instr. ├Än procesul de evolu╚Ťie a h., ├«n sec. 13, apare, pentru o scurt─â perioad─â, un tip denumit psalterion (cuv. lat. provenit din gr. ¤ł╬▒╬╗¤ä╬«¤ü╬╣╬┐╬Ż; it. arpanetta, arpa doppia; germ. Spitzharfe, Doppelharfe, Harfenett, Rotta, Rotte), av├ónd cutia de rezonan╚Ť─â plat─â, a╚Öezat─â vertical, coardele fiind ├«ntinse pe ambele p─âr╚Ťi ale acesteia. Acordajul (1-2) h., indiferent de num─ârul coardelor, era diatonic*, r─âmas ca atare p├ón─â ├«n zilele noastre. Pentru a putea utiliza h. ├«n diverse tonalit─â╚Ťi (2), ├«n sec. 17 s-a construit un tip numit Hakenharfe (germ.) h. cu ÔÇ×c├órligeÔÇŁ, cu ajutorul c─ârora coardele puteau fi scurtate cu un semiton*. ├Än sec. 18, Christian Hochbrucker construie╚Öte o h., la care acela╚Öi efect se poate ob╚Ťine prin utilizarea a 7 pedale (1). Georges Cousineau ╚Öi Seb├ístien ├ërard perfec╚Ťioneaz─â acest mecanism ├«n a╚Öa fel ├«nc├ót coardele pot fi scurtate cu dou─â semitonuri. Acest instr., denumit h. cu dou─â crest─âturi, are 47 de coarde ╚Öi o ├«ntindere ├«ntre do bemol2 ÔÇô sol diez4. Fix├ónd cele 7 pedale ├«n prima crest─âtur─â, acordajul ini╚Ťial de do bemol major se schimb─â ├«n do major. Fixarea pedalelor ├«n a doua crest─âtur─â transform─â acordajul ├«n do diez major. Astfel, la h. contemporan─â se pot executa lucr─âri ├«n toate tonalit─â╚Ťile. Pedalele sunt unite cu mecanismul de scurtare a coardelor prin s├órme de o╚Ťel care trec prin interiorul coloanei de sus╚Ťinere. Fiecare pedal─â ac╚Ťioneaz─â simultan asupra tuturor coardelor acordate identic. Prin fixarea potrivit─â a pedalelor, cordele ├«nvecinate pot fi acordate ╚Öi enarmonic (2), cu excep╚Ťia sunetelor re, sol, la (de. ex. do diez ÔÇô re bemol, mi diez ÔÇô fa, sol, la diez ÔÇô si bemol). Coardele sunt acordate (2) cu ajutorul unei chei de acordaj. ├Än Fran╚Ťa s-au construit ╚Öi harpe cromatice (cu 80 de coarde) ╚Öi un tip mai mic denumit harpe-luth, care nu s-au impus. ├Äncep├ónd cu Berlioz ╚Öi Listz, h. este tot mai frecvent utilizat─â ├«n orch. simf. ╚Öi de oper─â. Romanticii au folosit-o ca instr. de acomp., impresioni╚Ötii ╚Öi ├«ndeosebi compozitorii contemporani utilizeaz─â toate posibilit─â╚Ťile instr. (flageolete [1], glissando*-uri, ciupirea coardelor pe l├óng─â cutia de rezonan╚Ť─â, ÔÇ×sunete fluideÔÇŁ etc.).
harf─â eolian─â v. harf─â; sunet.
harpe (cuv. fr.) v. harf─â.
harpe-luth (cuv. fr.) v. harf─â.
lir─â-harf─â v. lir─â-chitar─â.
lyro-harpe (cuv. fr.) v. lir─â-chitar─â.
LA HARPE [la ├írp], Fr├ęd├ęric-C├ęsar (1754-1838), om politic elve╚Ťian. Preceptor al marilor duci Aleksandru ╚Öi Konstantin la Sankt-Petersburg (1783-1795). ├Äntors ├«n ╚Ťar─â, a fost acuzat de iacobinism; dup─â ocuparea Elve╚Ťiei de trupele franceze devine unul dintre directorii Republicii Helvetice (1798-1800). La Congresul de la Viena (1814-1815) va ob╚Ťine, gra╚Ťie ╚Ťarului Aleksandru I, fostul s─âu elev, neutralitatea Elve╚Ťiei ╚Öi independen╚Ťa cantonului Vaud. Memorii.
LA HARPE sau LAHARPE [la ├írp], Jean Fran├žois de (pe numele adev─ârat Delharpe sau Delaharpe) (1739-1803), critic literar ╚Öi dramaturg francez. Promotor al clasicismului (ÔÇ×Curs de literatur─â veche ╚Öi modern─âÔÇŁ, ÔÇ×Comentarii asupra lui RacineÔÇŁ). Tragedii (ÔÇ×WarwickÔÇŁ, ÔÇ×CoriolanÔÇŁ, ÔÇ×M├ęlanieÔÇŁ). A influen╚Ťat ideologia literar─â a iluminismului rom├ónesc ╚Öi, mai ales, al lui I. Heliade-R─âdulescu.
a avea harfe expr. (adol.) 1. a fi exagerat de preten╚Ťios. ÔÇô 2. a fi ├«ncrezut

Harpe dex online | sinonim

Harpe definitie

Intrare: harp─â
arf─â substantiv feminin
arp─â substantiv feminin
harf─â substantiv feminin
harp─â substantiv feminin
Intrare: harpe
harpe