arpagíc m. ca plantă și n. fără pl. ca marfă (turc. arpağyk, dim d. arpa, orz; bg. arpağik). Un fel de ceapă mică sălbatică și cultivată (állium schoenóprasum). Alt fel de ceapă mică care se întrebuințează ca sămînță, din care se dezvoltă ceapa cea mare. – Și arbagic (Munt.) și (h)arpagică saŭ -cică (est). În Olt. orceag.

harpacícă saŭ -gícă f. V. arpagic.