Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

19 defini╚Ťii pentru harmonica

arm├│nic─â sf [At: TIM. POPOVICI, D. M. / V: -nie2 / S ╚Öi: (├«nv) h- / P ╚Öi: (├«nv) h- / Pl: ~ici / E: ger [Mund] sau [Zieh] Harmonika, it armonica] 1 Mic instrument de suflat cu ancii de abanos. 2 (╚ś├«s ~ de gur─â) Muzicu╚Ť─â. 3 (Reg; ╚Ö├«f -nie2)Acordeon de dimensiuni reduse, ac╚Ťionat prin butoane. 4 (Lpl) Tonuri secundare ╚Öi suprapuse care ├«nso╚Ťesc orice ton principal. 5 (Thn) Dispozitiv cu form─â de burduf cu mai multe articula╚Ťii pliante. 6 (Fig; d. haine) ├Äncre╚Ťitur─â. 7 (├Äe) A (se) face (ceva) ~ A (se) turti. 8 (Fiz) Oscila╚Ťie de frecven╚Ť─â egal─â cu un multiplu ├«ntreg al frecven╚Ťei fundamentale a unui sistem oscilant.
ARM├ôNIC─é, armonici, s. f. Acordeon de dimensiuni mai reduse, ac╚Ťionat prin intermediul butoanelor; (reg.) armonie2. ÔŚŐ Expr. A (se) face armonic─â = a (se) turti. ÔÖŽ Armonic─â (de gur─â) = muzicu╚Ť─â (de gur─â). ÔÇô Din germ. [Zieh]harmonika, it. armonica.
ARM├ôNIC─é, armonici, s. f. Acordeon de dimensiuni mai reduse, ac╚Ťionat prin intermediul butoanelor; (reg.) armonie2. ÔŚŐ Expr. A (se) face armonic─â = a (se) turti. ÔÖŽ Armonic─â (de gur─â) = muzicu╚Ť─â (de gur─â). ÔÇô Din germ. [Zieh]harmonika, it. armonica.
ARM├ôNIC─é, armonici, s. f. 1. Acordeon de dimensiuni mai reduse, cu un num─âr mic de tonuri, ac╚Ťionat numai cu butoane. Las─â armonica pe lotc─â ╚Öi scoate din buzunarul mantalei maimu╚Ťica. DAVIDOGLU, O. 17. ÔŚŐ Fig. Pielea v├«n─ât─â i se ├«ntinse mai tare pe armonica uscat─â a coastelor. CAMILAR, N. II 321. ÔŚŐ Expr. A (se) face armonic─â = a (se) turti. P─âl─ârie f─âcut─â armonic─â. 2. (├Än expr.) Armonic─â de gur─â = muzicu╚Ť─â de gur─â. Prin s─âli ╚Öi coridoare st─âteau... solda╚Ťi din toate armele, dormind, c├«nt├«nd din fluiere, din armonici de gur─â ╚Öi din viori. CAMILAR, N. I 17. ÔÇô Accentuat ╚Öi: armon├şc─â. ÔÇô Pl. ╚Öi: armonice (SAHIA, U.R.S.S. 27). ÔÇô Variant─â: (ie╚Öit din uz) harm├│nic─â (CONTEMPORANUL, VII 116) s. f.
HARMÓNICĂ s. f. v. armonică.
ARM├ôNIC─é, armonici, s. f. Acordeon de dimensiuni mai reduse, ac╚Ťionat cu butoane. ÔŚŐ Expr. A (se) face armonic─â = a (se) turti. ÔÖŽ Armonic─â (de gur─â) = muzicu╚Ť─â (de gur─â). 2. Muf─â de dilata╚Ťie cu pere╚Ťi ondula╚Ťi, montat─â la conducte, prin care circul─â fluide la temperatur─â ├«nalt─â. ÔÇô Germ. [Zieh]harmonika, [Mund]harmonika.
arm├│nic─â s. f., g.-d. art. arm├│nicii; pl. arm├│nici
arm├│nic─â (fiz., muz.) s. f., g.-d. art. arm├│nicii; pl. arm├│nici
ARM├ôNIC─é s. (MUZ.) muzicu╚Ť─â, (rar) eolin─â. (C├ónt─â la ~.)
ARM├ôNIC─é s.f. 1. Acordeon de dimensiuni reduse ac╚Ťionat de butoane. ÔÖŽ Muzicu╚Ť─â (de gur─â). 2. Muf─â de dilata╚Ťie cu pere╚Ťi ondula╚Ťi, montat─â la conducte, prin care circul─â fluide de temperatur─â ├«nalt─â. 3. (Fiz.) Oscila╚Ťie de frecven╚Ť─â egal─â cu un multiplu ├«ntreg al frecven╚Ťei fundamentale a unui sistem oscilant. [Gen. -cii. / cf. it. armonica, germ. Harmonika].
ARM├ôNIC─é s. f. 1. instrument muzical portativ cu ancii metalice, ├«n care sunetul este produs prin vibra╚Ťia unei coloane de aer cu un burduf manevrat manual. 2. muzicu╚Ť─â (de gur─â). (< germ. Harmonika, it. armonica)
ARM├ôNIC─é ~ci f. Instrument muzical asem─ân─âtor cu acordeonul, dar de dimensiuni mai mici, ac╚Ťionat de butoane. ÔŚŐ ~ de gur─â muzicu╚Ť─â. ÔŚŐ A (se) face ~ a (se) ├«ncre╚Ťi; a (se) turti. /<germ. [Zeih]harmonika, it. armonica
armonic─â f. org─â portativ─â. [Nem╚Ť. HARMONIKA].
*arm├│nic─â f., pl. ─ş ╚Öi e (rus. garm├│nika, d. germ. harmonika). Un instrument compus din lame de sticl─â acordate pe semitonur─ş sa┼ş din lamele de metal care vibreaz─â ╚Öi scot sunete c├«nd sufli cu gura (armonic─â de gur─â) sa┼ş cuÔÇÖn fo─ş sa┼ş burduf ├«ncre╚Ťit simetric. Armonic─â chimic─â, sunete produse de o flac─âr─â care arde ├«ntrÔÇÖun tub mobil.
ARMONIC─é s. (MUZ.) muzicu╚Ť─â, (rar) eolin─â. (C├«nt─â la ~.)
armonic─â 1. Instrument de suflat cu burduf, al c─ârui suflu se transmite unor lame de metal (ancii* dispuse ca la muzicu╚Ť─â*) prin ap─âsarea unui dublu sistem de butoane (la m├óna dreapt─â ╚Öi la cea st├óng─â). Sunetul se produce at├ót prin ap─âsarea burdufului (expira╚Ťie) c├ót ╚Öi prin tragerea lui (inspira╚Ťie), fiind, ├«n cazul a. diatonice, diferit ca ├«n─âl╚Ťime ├«n func╚Ťie de sensul de mi╚Öcare al burdufului. Provenit─â din Hand├Ąoline (inventat─â de C.F.L. Bauschmann ├«n 1822), a. se ├«nrude╚Öte cu bandoneonul ╚Öi cu concertina*, str─âmo╚Öi ├«n egal─â m─âsur─â ai acordeonului*. Echiv. germ. Handharmonika. 2. A. de sticl─â (it. armonica; fr. v├ęrillon; germ. Glasharmonika; engl. musical glasses), instr. idiofon, inventat de Benjamin Franklin, ce const─â din discuri de sticl─â acordate cromatic, ac╚Ťionate prin frecare. Extinderea era ├«ntre do1-mi3. R─âsp├óndit─â ├«n sec. 18-19, a suscitat interesul unor muzicieni de seam─â (Mozart, Beethoven, Glinka etc.) care au compus pentru acest instrument. 3. A. de gur─â, v. muzicu╚Ť─â.
relatio non harmonica (cuv. lat. ÔÇ×leg─âtur─â nearmonic─âÔÇŁ) v. fals─â rela╚Ťie.
a cânta la armonică expr. (tox.) a inhala vapori de heroină de pe o folie de aluminiu încălzită.
armonic─â, armonici s. f. aparat radio

Harmonica dex online | sinonim

Harmonica definitie

Intrare: harmonica
harmonica
Intrare: armonic─â (obiect)
harmonic─â 1 pl. -i substantiv feminin
harmonic─â 2 pl. -e substantiv feminin
armonic─â 2 pl. -e substantiv feminin
armonic─â 1 pl. -i substantiv feminin